SUNT

…zile (imbucurator de multe) in care doar mutind poti rezona cu perfectiunea ce se lasa citita pe litere,  intre pala de vant si frunza care danseaza  stil punga American Beauty.
http://www.youtube.com/watch?v=gHxi-HSgNPc&feature=related

…uneori galagii atat de infioratoare in jur incat doar o chirceala de interior te salveaza de la definitive pierderi de tine printre politeturi sumare.

…linisti grave printre sonoritati damnate din care culegi doar atat: …… ! (adica cel mai de departe cantec  dinaintea primului apus, pe care l-ai putea auzi cu mine chiar acum, tu pe langa milisecunda in care citesti cu, pariez, un fond sonor absurd si, asijderea eu, din spatele unui Buddha Bar antrenant sub scutul caruia-ti scriu iar, dupa alte cateva lupte cu mine).

…niste tentatii numite sau fuga sau doruri sau frici sau niste ceva-uri mai lase spre care te arcuiesti tragi-comic la poluri opuse din tine, doua, magnetic identice cu tot ce gandul silabiseste perfect din memorie dar si cu tot ce suflul valideaza pe terenul unde intuitia e sef absolut oricarei ratiuni. Asta da, flexibilitate spre limite.

http://www.youtube.com/watch?v=ZsWEXHwbXFM 

…drumuri, mereu, mai adanci, in tenebre cu fiecare verde de semafor si mai ales la fiecare bariera, cu alb intermitent si sonor la caile altora sau pur si simplu la banale inroseli prin trafic comun, alaturi de toti.

…aglomeratii de déjà-vu-uri, imagini ce se dedau in sfarsit concretului (plecate candva din oglinda-ti mentala, dar anulate de imediata lor replica autoironica plus rationamentul bizar, desi argumentat ca SI asta e iluzie); iar atunci te hotarasti , a cata oara, ca singura logica a acestei lumi e aceea de a-i fi spectator.

…sunt jocuri chiar de iele in care mai ca te-ai prinde daca ai putea cumva sa te convingi ca teoria paragrafului anterior e o mare porcarie; dar atunci te hotarasti, pentru a cata oara, ca singura logica a acestei lumi, in afara de aceea de a-i fi spectator, e SA FII  iar jocul poate fi astfel oricare.

http://www.youtube.com/watch?v=BPoFSbQo_eI&feature=related 

Daca as stii vreun chip sa incheg cuvinte spre a servi pe altii direct din marea branza festiva ce o traiesc pe sectiuni in cotidian, as scrie romane anonime sa anulam orgolii de condei, in timp ce voi va puneti pe randuri de acord asupra unui gust genial de smantanica bine vanduta.  Dar te vad langa mine, un mine, ca mine, tot tu, acelasi eu, in timpul tau, in ritmul tau, in cuprinsul tau de intelegeri, privind la noi (un Eu tentacular infinit) din limitarea tintuirii tale in perspectiva ta subiectiva si stiu doar atat: ca  oricine, oricat, orice ar spune, in orice fel, in orice grai, cu oricare strategie, in fiecare dintre timpii cei favorabili, oricum ar formula, de oriunde s-ar auzi, folosind orice parghie posibila, TU VEI CITI IN TIMPUL TAU! E un timp al fiecaruia de a pricepe, dincolo de competente lingvistice spre clarificari, dincolo de harul duhovnicilor, dincolo de talentul trainerului sau de daruirea maestrului, in gand, in piept, in privire, in palma, cu urechea palnie si cu ochii inchisi, intr-o forma sau alta, intr-un timp anume, pentru fiecare o scanteie se va aprinde oarecum. Iar de acolo intra oricum sub reflectoare altceva decat tot ce depinde de straduinta altuia. Este El, unul in cautarea lui insusi. Atunci ca acum timpii, tempoul, ritmul, cadenta abia de conteaza. Ce ramane, restul atemporal e despre Tot. Traim diversiuni diacronice.

http://www.youtube.com/watch?v=O6WQjO5NHO0&feature=related 

…sunt zile cand expresia lui Eu se descopera atat de diversa incat iti vine sa taci pentru ca Totul pare sa se fi spus deja pe sine la infinit. Atunci mai ramane doar sa casti gura a mirare, ochii a dor, sufletul  a acasa.

Sunt toate acestea. Pe zile, pe clipe. Eu sunt.

 http://www.youtube.com/watch?v=Y-NU2eSHYYs&feature=related

 

SINE, MINE si ...ACTOR

 Incercam sinteza lumilor ideatice prin care ma plimb. Te asigur, ce urmeaza priveste pe toti direct, pe tinele, pe sinele si pe actorul care joaca pentru ceea ce esti. Purcedem de la Mr.Mead:

Constiinta, spiritul, sinele, minele, eul, celalalt, ratiunea nu sunt substante, ci niste functii nascute in procesul social. Interesatii de detalii pot studia cum maestrul prezinta, in cadrul unui triptic, odata cu sinele, minele si eul, un ansamblu de concepte destinate la a da seama de ceea ce se obisnuieste sa se numeasca SUBIECT.  Oricum, merita un ragaz (cat o postare p’un blog) pe aceste notiuni pentru a intelege cum se construiesc in contemporaneitate niste teorii esentiale.  

Sinele apartine imaginii sociale, se constituie progresiv, incepand de la nastere, prin experienta si activitate sociala. El se dezvolta la un individ ca rezultat al relatiilor acestuia in totalitatea proceselor sociale si cu indivizii angajati in ele (Mead, 1963). Adica este o constructie obiectala si corespunde unui fragment de identitate stabilit de atitudinea celorlalti (manifestata in comunicare, terenul de formare a sinelui).

 http://www.youtube.com/watch?v=o77uX61C2kw

Venim pe lume ca indivizi, ne asumam un personaj si devenim persoane (Park, 1950). Aceste personaje pe care le asumam corespund unor ROLURI sociale (de profesor, de parinte, pacient, coleg, etc) care constituie tot atatea sine-uri elementare. La scara publica, totul e o dramaturgie: a juca un rol cere prezenta celorlalti, functionand ca public. Viata cotidiana e metafora unei scene de teatru unde actorii dau consistenta unor roluri. “Cand un actor se afla in prezenta publicului, reprezentarea sa tinde sa incorporeze/ilustreze valori sociale oficial recunoscute. In masura in care se ajunge sa se priveasca drept REALITATE aceasta expresie pe care o dau reprezentarile, se confera un soi de consacrare oficiala.” (Goffman, 1973) Carevasazica, sinele se construieste prin medierea publicului. Actorii isi stiu rolurile, le joaca de mii de ori si totusi au trac. Rezulta ca recunosc obscur greutatea decisiva a fiecarui public in substantializarea rolului prezentat. E aici o metafora ce are meritul de a extinde la lumea ta si a mea disocierea dintre personaj (sinele) si actor (eul). Bineinteles ca e interesanta si taxonomia freudiana cu Ego, Eu si Supraeu dar incercam sa ramanem astazi aici.   Cata dramaturgie, ce figuratie, ce patetism in strofocarea fiecaruia de-a ne-nalta la calitatea rolului pentru care ne oferim ca prostii voluntari, sfidand intelepciunea lui Murphy.  Ne comunicam zicem pe noi indeplinind un rol, dandu-i consistenta si  ‘’corp’’ cand ar fi genial sa pornim de la MINE, substantial identic lui insusi in toate circumstantele.  Aceasta necesitate de a trece printr-o punere in scena, printr-un joc…e nimic altceva decat FATA (da, aceeasi ca in cunoscuta to lose face), un fragment de sine care depinde de bunavoina celuilalt pentru a fi validat. Aceasta masca este adevaratul  MINE, sinele care am dori sa fim (Park, 1950)

http://www.youtube.com/watch?v=TsdClSQotP4&feature=related

Daca rolul constituie un fel de program cultural de natura cognitiva destinat sa faciliteze diverse schimburi de idei interumane, fata /sinele este locul punerii lui in scena de catre un subiect care-l convoaca inevitabil pe un altul intr-un rol corelativ. Cand cooperam in cunostinta de cauza se cheama ca suntem binevoitori. Altfel suntem manipulati spre aplauze la scena unde unul isi joaca ideea lui Mine. E simplu. A juca bine un rol prespune gestionarea a doua pozitii simetrice sau complementare, un fel de leadership intr-un raport de locuri, dupa care seful imprima conceptul si apoi impune prin gratia-i aplauzele. Ne actualizam FATA, sinele nostru in interiorul unui sistem de locuri prin care construim de asemenea o imagine a celuilalt. Recensamantul aplauzelor, ne masuram succesul in procentul de ropot. E un mare risc aici, luati cantitativ aplaudacii devin calitativ vulnerabili precum valorile in povestea culturii de masa. 

Recapituland, sinele trimte la imaginea sociala a individului care imbraca un rol. Adevarat, e greu de numarat moderni ce se dedau la Neanderthalian life in pielea lor.  
http://www.youtube.com/watch?v=PkrCnm4AB9g&feature=related

“Am distins eul si sinea ca elemente constitutive ale sinelui. Le moi corespunde atitudinii organizate a celorlalti pe care o asumam in fapt si care, in consecinta, determina propria noastra conduita in masura in care exista constiinta de sine.” (Mead, 1963)     

 Pe scurt, distingem intre: 

1   Fata sociala a subiectului, sinele, sau imaginea provenita din felul cum ceilalti percep modul nostru de a  interpreta un rol /  Subiectul ca actor, putand modifica strict datele situationale/  Personalitatea, adica modul de a integra cu o anumita consistenta diversele sine.   

2   Pentru a avea constiinta de sine, stocam in propriul magazin atitudinea celuilalt, care partial controleaza ceea ce vom face. Unii cred ca singura realitate a individului e cea delimitata de roluri. In problema relatiilor dintre subiect si sistem, e util sa intelegem ce presupune asta:

MINELE este ansamblul organizat de atitudini ale celorlalti pe care noi insine ni le asumam. (Mead, ’63). Deci cine/ suma caror pareri  esti? Si MAI ALES.. ALE CUI sunt parerile? Inteleg doar atat si ajunge: in cazul in care teoria e valabila (si macar cateva feliute sunt frumos argumentate), atunci calitatea companiei ne e vitala in decizia asupra valorii imaginii despre MINE presupusa de celalalt si la care sunt dispusa la a subscrie mai ales cand, dupa lasarea cortinei sunt aplauze in loc de huiduieli. Pe alea le recicleaza oricum subconstientul, ar spune Freud.

P.S. Primeste cum vrei o productie vizuala a catorva sine despre MINE-E Altfel. Care aplauda, care huiduiti? Sa ma construiesc, ca exercitiu, a la Mead. Apoi imi exercit dreptul de veto la teoria lui si subscriu alteia, expuse pe blogulet aproape consecutiv.  Adica se poate sa ma gasesc pe mine privind la radacina, dincolo de ce lauzi/ ce critici/ ce intelegi tu in toata chestia asta.  
http://www.youtube.com/watch?v=wBpRhtzZo-s 

Negru pe alb

http://www.youtube.com/watch?v=rUAaahWW-KM&feature=related 
Incepe sa imi placa pragmatica. Imi e o preocupare mai noua asupra a ceea ce se intampla pe axa emitator-receptor.  Modalitati deictice (adica ostensii catre persona a treia, a doua, intai) si genialul principiu al politetii negative, lumi posibile construite de cel care intelege realul, forte ilocutionare direct proportionale cu capacitatea unui text de a compune sensuri, iluzia sofismelor descriptive (orice enunt incarcat cu sens are doar functia sa desemnze un fapt, o stare de lucruri) in mijlocul evidentei unor propozitii  infaptuitoare de tipul: Ma incumet sa iti scriu aici despre pragmatica, in care se depaseste nevoia de a proba insasi veridicitatea ei in favoarea  constructiei unei realitati imediate: aceea ca ma incumet.  Se spun adevaruri sau ineptii, dar suntem in paralel creativi vorbind, hic et nunc, aici si acum. Austin, Searle, Wittgentein ne salveaza de la absurditatea premisei ca enunturile imposibil de probat ca false/adevarate ar fi niste nonsensuri. Probez iarasi, cu un semn urias de exclamare pe  inima ca revolutiile in constiinta pornesc de la teorii regasite in fizica, in matematica, in filosofia limbajului, in cuvant, in orice, in oriunde.  E acelasi graunte de adevar manifestat in TOT. Quand dire cést faire, ce conteaza sunt intentiile din spatele cuvintelor  iar eficacitatea lor se masoara in forma raspunsului oferit la celalalt capat. http://www.youtube.com/watch?v=vMP9e3cqKns&feature=related

Sensul unui mesaj este dat de continutul sau propozitional iar forta lui ilocutioara se refera la modul in care interlocutorul percepe enuntul (cu cat mai multe variante, cu atat mai mare forta ilocutionara).  E o zona interesanta pentru ca digera intentia locutorului. Orice poate fi exprimat, orice semnificatie se cladeste de la conventie. Marin Mincu vorbea de prietenul /colegul sau la catedra din Milano, Umberto Eco si de geniul acestuia intr-ale semioticii. In Limitele interpretarii sale, plecand de la continutul tau propozitional, inferez si ajung fix la continutul tau intentional. Absolut fascinant. Capitolul acesta, altfel greoi pentru un spatiu de blogarit superficial, merita mentionat  pentru ca aduce aminte de mentalisti, de NLPisti, de speakeri motivationali si mari maestri in hipnoza, alde Tony Williams si respectiv Milton Erickson… Psihologie pura, dar fara Freud cu divagatii. Stiai ca exista tehnici verificate si deja folosite pe scara (pentru cel ignorant ingrijorator de) mare de inductie a opiniei, a deciziei, de citire a gandului pana intr-acolo incat informatii banale dar de-a dreptul ezoterice pentru unii se ofera altora in schimbul a catorva lectii cu dispozitie spre atentie dirijata?  http://www.youtube.com/watch?v=-a3bUPCyneI&feature=related

Place ceva la nebunie acestei minti sugubete: comunicarea dupa paravan,  cu si printre cuvinte care duc doar acolo unde se cunoaste oricum de la-nceput intentionalul pe axa cu care incepusem greoaia postare. Ce reuseste unora pe felie sunt simple intuitii de fapt trivial, dar e spectaculos sa faci un ski nautic prin gandurile si emotiile cuiva. Adica de-adevaratelea. Cu un singur om mi-a reusit simultan asta, intr-un timp, undeva in capitale de aur mental. Voi scrie poate in cinstea lui, candva,  in limbi de circulatie. http://www.youtube.com/watch?v=iLB0VEUerBY&feature=related Altfel admir imprevizibilul in om de cand ma stiu ca imi aduc aminte de mine. Si tot ce citesc ca pe o carte deschisa ma plictiseste precum plictisesc istoriile asimilate. Cromozomial de ne’nteles, femeia e o X si niciodat’un Y. 

Un P.S. ca un as scos din maneca la jocul nostru de-a castigurile. Se intampla curand in zona eudaimonicei Altfel E un master NLP Course. Te las sa furi startul, am detenta si cu cat imi esti mai in fata, cu atat as alerga spre tine mai abitir. Corolarul e trist... eu alergand oricum, as fi mai departe de tine, tot abitir. Si totusi, pe locuri, fiti gata...start! http://www.youtube.com/watch?v=ccVC5MjZEfs&feature=related  Degeaaba incerc o selectie...Astazi,  Tom Waits. Pur si simplu orice. In tonalitatea pragmaticilor din versul lui, o postare. Si o voce ca neagra pe alb.  

 http://www.youtube.com/watch?v=l_MGKoRdHgQ&feature=related