Pe liliac l-am ratat. Pescarusii au pui pe acoperis. Am sa ratez si inflorirea teilor la bulevardul de acasa. O consolez cu cateva tufisuri de leandru aici, roz si alb. Citesc. E soare, umezeala, sesiune, apa turcoaz, nisip, teancuri de carti sub umbrele. E toropeala si parca dor de un alt fel de vacanta. Dar pana acolo mai e. Iti dau intalnire la Berlin. Sa iti spun atunci in practica despre Art of Living si teoretic despre toate filosofiile dintre paginile mele. Abia ma incumet sa promit ca as da de tine pana atunci. E atat de greu de evadat din idee spre virtual. Ca si cand te-ai sustrage din somn la 5 dimineata. O viata printre randuri. Macar putin. Unde e markerul, spuneam? Shhhhhhhhhhhhhhhhhh....liniste, va rog! „Principalul obiectiv al educaţiei nu este să ofere explicaţii, ci să bată la porţile minţii” - TagoreLa pauza, utile, muzica si cate ceva a la Yung.

In pieptul tău se află stelele destinului tău”, îi spune Illo lui Wallenstein (Friedrich Schiller (1759-1825) – Cei doi Piccolomini, actul al II-lea, scena VI), ceea ce ar putea satisface orice astrologie, daca s-ar şti câte ceva despre acest secret al inimii. Însă până de curand era o enigma şi ar fi un curaj să afirm că astăzi situaţia este principial diferită. Învăţătura tribală este sacru-periculoasă. Orice învăţătură ezoterică încearcă sa surprindă fata invizibila a sufletului şi fiecare pretinde pentru sine autoritatea suprema. Aceleaşi trăsături le regăsim amplificate la religiile mondiale dominante. Iniţial ele conţin o cunoaştere provenita din revelaţia secreta şi exprima tainele sufletului în imagini minunate. Templele şi scrierile lor sfinte transmit prin cuvânt şi imagine străvechea învăţătură sfântă, accesibila oricărei credinţe, oricărei priviri sensibile, oricărei minţi exigente. Cu cât imaginea transmisa este mai frumoasa, mai măreaţa, mai cuprinzătoare, cu atât se îndepărtează mai mult de experienţa individuala.






