SUNT

…zile (imbucurator de multe) in care doar mutind poti rezona cu perfectiunea ce se lasa citita pe litere,  intre pala de vant si frunza care danseaza  stil punga American Beauty.
http://www.youtube.com/watch?v=gHxi-HSgNPc&feature=related

…uneori galagii atat de infioratoare in jur incat doar o chirceala de interior te salveaza de la definitive pierderi de tine printre politeturi sumare.

…linisti grave printre sonoritati damnate din care culegi doar atat: …… ! (adica cel mai de departe cantec  dinaintea primului apus, pe care l-ai putea auzi cu mine chiar acum, tu pe langa milisecunda in care citesti cu, pariez, un fond sonor absurd si, asijderea eu, din spatele unui Buddha Bar antrenant sub scutul caruia-ti scriu iar, dupa alte cateva lupte cu mine).

…niste tentatii numite sau fuga sau doruri sau frici sau niste ceva-uri mai lase spre care te arcuiesti tragi-comic la poluri opuse din tine, doua, magnetic identice cu tot ce gandul silabiseste perfect din memorie dar si cu tot ce suflul valideaza pe terenul unde intuitia e sef absolut oricarei ratiuni. Asta da, flexibilitate spre limite.

http://www.youtube.com/watch?v=ZsWEXHwbXFM 

…drumuri, mereu, mai adanci, in tenebre cu fiecare verde de semafor si mai ales la fiecare bariera, cu alb intermitent si sonor la caile altora sau pur si simplu la banale inroseli prin trafic comun, alaturi de toti.

…aglomeratii de déjà-vu-uri, imagini ce se dedau in sfarsit concretului (plecate candva din oglinda-ti mentala, dar anulate de imediata lor replica autoironica plus rationamentul bizar, desi argumentat ca SI asta e iluzie); iar atunci te hotarasti , a cata oara, ca singura logica a acestei lumi e aceea de a-i fi spectator.

…sunt jocuri chiar de iele in care mai ca te-ai prinde daca ai putea cumva sa te convingi ca teoria paragrafului anterior e o mare porcarie; dar atunci te hotarasti, pentru a cata oara, ca singura logica a acestei lumi, in afara de aceea de a-i fi spectator, e SA FII  iar jocul poate fi astfel oricare.

http://www.youtube.com/watch?v=BPoFSbQo_eI&feature=related 

Daca as stii vreun chip sa incheg cuvinte spre a servi pe altii direct din marea branza festiva ce o traiesc pe sectiuni in cotidian, as scrie romane anonime sa anulam orgolii de condei, in timp ce voi va puneti pe randuri de acord asupra unui gust genial de smantanica bine vanduta.  Dar te vad langa mine, un mine, ca mine, tot tu, acelasi eu, in timpul tau, in ritmul tau, in cuprinsul tau de intelegeri, privind la noi (un Eu tentacular infinit) din limitarea tintuirii tale in perspectiva ta subiectiva si stiu doar atat: ca  oricine, oricat, orice ar spune, in orice fel, in orice grai, cu oricare strategie, in fiecare dintre timpii cei favorabili, oricum ar formula, de oriunde s-ar auzi, folosind orice parghie posibila, TU VEI CITI IN TIMPUL TAU! E un timp al fiecaruia de a pricepe, dincolo de competente lingvistice spre clarificari, dincolo de harul duhovnicilor, dincolo de talentul trainerului sau de daruirea maestrului, in gand, in piept, in privire, in palma, cu urechea palnie si cu ochii inchisi, intr-o forma sau alta, intr-un timp anume, pentru fiecare o scanteie se va aprinde oarecum. Iar de acolo intra oricum sub reflectoare altceva decat tot ce depinde de straduinta altuia. Este El, unul in cautarea lui insusi. Atunci ca acum timpii, tempoul, ritmul, cadenta abia de conteaza. Ce ramane, restul atemporal e despre Tot. Traim diversiuni diacronice.

http://www.youtube.com/watch?v=O6WQjO5NHO0&feature=related 

…sunt zile cand expresia lui Eu se descopera atat de diversa incat iti vine sa taci pentru ca Totul pare sa se fi spus deja pe sine la infinit. Atunci mai ramane doar sa casti gura a mirare, ochii a dor, sufletul  a acasa.

Sunt toate acestea. Pe zile, pe clipe. Eu sunt.

 http://www.youtube.com/watch?v=Y-NU2eSHYYs&feature=related

 

O vrajitorie, doua

                    
 http://www.youtube.com/watch?v=YHUvExNmk3o&playnext=1&list=PL22D13DB49D3C81A7

Numar iarasi zile si ore, in tentative restranse la meridian sa cuprind pe drum iubirile, niste doruri, unul- doua camine, brate mari, zambet larg, sunt -cum se stie- un zbor cautand mereu un izvor. E luni inainte de vineri. Mai e un examen! Fac un efort si iti voi spune chiar povestea lui (pentru ca e utila oricui) iar apoi incep sa ma caut cate putin la radacini. Am sa iti scriu curand de pe fronturile de est, la miazazi de suflet, in ton verical aquamarin, fluide dinspre cervicala fiintei spre toate calcaiele sensibile din perimetrul meu cu trei laturi. Am sa iti scriu fierbinte, neaparat de sub umbrela privind la aripi prin ciob de sticla colorata, am sa-ti spun despre magia vietii, a curajului, a incercarilor cu crez in loc de teama. Un jurnal de vacanta cu cod metaforic despre razboaiele mele solicitante cu redundante idiosincrazii psihice.

http://www.youtube.com/watch?v=QhzbzwPNgXA&feature=related

Si cristiane inteligente vor fi pentru ca se vor cere cu stringenta sub soarele de august pe partiile inimii, la vale spre miez de probleme. Vara pe schiuri, un slalom printre urgente.  Am impachetat cu grija si taxa peste volumul admis psiho- teorii proaspete si plec in mine sa le aplic. Promit vesti cand socotesc ca te privesc concret. In rest, la fapt divers, vom construi in continuare rubrici cu muzici de aproape, lectii dinauntru, peisaje de departe sau doruri perene de drumuri spre Sens; evident fara adiacentii oameni de exterior sau de interior care (ca primii) se rotesc foarte-foarte discret pe deget in jmecheria de a-i tine aproape sau care spusi  (ca ceilalti) cu glas patrat ti-ar cadea din intimitatea pieptului si s-ar face publici ca un cascaval pierdut din gura.

                                               http://www.youtube.com/watch?v=3YKn53vWIHA

            

                    http://www.youtube.com/watch?v=NZR64EF3OpA

Vom desconspira doar magiile  cu sambure destept pentru bunastarea de inima in timp ce ne dorim ca Tin Man sa imblanzim niste tabla in noi. To be or not to be, ba aparem, ba disparem cu decoruri identice-n fapt si ici-colo schimbari de macaz ce mai picteaza cumva fotografia de viata. In rest, o vara, undeva, candva, garantata in contratimpii modernitatii din vitrina cu preturi. http://www.youtube.com/watch?v=3MyOZgA4zko Un  proiect de vacanta care suna asa: a sfida timpul si logica metalelor grele din oasele hranite cu pesti oceanici mari, intrari si iesiri din sfera aparentei pentru un loc pe podiumul increderii in idee. Antonimic la carne, un ideal. Sinonimic la orice iubire, o forta. Paronimic la vesela sufletului, veselii de prin colturi. Omonimic la cate vreo broasca raioasa din mlastini de frici, chei de succes pentru rugina broastelor de inima. Adica bilet de vacanta la categoria 5 stele.

 http://www.youtube.com/watch?v=scTfx8Pa3YQ
http://www.youtube.com/watch?v=X4V9awsmKpQ

Am sa postez  deci magic fara stampila curand. Vei primi salutari ambalate cu vise. Sa faci cu ele ce faci cu orice bagaj strain abandonat in imediat, aproape de pasii tai  virtuali. Intai sa privesti circumspect la tine si-n jur, sa socotesti in kilograme ce e pe-acolo si care-ti lipseste, sa-ti cantaresti rezistenta la dur si apoi s-apuci de maner cu curaj prisoseala altuia. Sau sa lasi totul acolo, pe peron, dar neglijenta asta are sens cand alaturi celor gasite pe chiar tot al tau, plecand cu doua buzunare mai departe. http://www.youtube.com/watch?v=3wLLOsI_hrA Sa-mi dai si tu de stire, atunci. As vrea sa te stiu. Intre timp, pregatim postale fara timbru de la unul la altul, pentru chemarile din fiecare. Filosofii de vara, cu inghetata la pahar si subtilitati psihanalitice de prin carti dar mai ales de prin vieti pe care le constati anonime.http://www.youtube.com/watch?v=Chv7OssIkaw

                               

CU PLUTA

 

Astazi vreau sa spun despre datul in barci.  Si lunecari. Si plutire. Si colace de salvare in valuri. Astazi am sa intorc putin privirea spre un fel de rude de sange lasate demult pe rafturi de memorie prafuita. Am sa ma uit acolo pe la tulpina comuna, cand eram cam un trunchi de copii multi, chiar sub ramificatii de ADN, adica inainte de creanga de aur a mea, adica fix acolo de unde imi intorsesem privirile cu mult timp in urma  si de unde, din intamplare, s-a izbit ieri de mine o lectie.  

Un blog e un fel de arta a locuirii in strada. Un fel de fiintare homeless, in lipsa de usi si draperii. Atata doar ca daca stii ce haine sa pui si ce sa scoti de pe tine cand iesi la bulevard intre voi, poti spera chiar la onoarea  sa  puna cate vreo unul  focus  sau , mai stii, sa faca stop cardu pe ce scoti  gratis la taraba din buzunarele intruparii  tale in om. 

O provocare sa faci echilibristica aceasta  intre striptease oratoric si  vocea foarte plata a condeiului cu mult bun simt care iti spune ca sunt putini aceeia interesati de evolutia ta strict. Insa daca aceasta evolutie e pusa in forma de aluat fraged din care fiecare isi poate croi cu sucitorul personal placinta preferata de trai, atunci se prea poate sa sfidezi ridicolul in timp ce joci poker pe dezbracate in virtual si pariezi in mod tembel pe interesul  vreunui divers anonim. Analizez rapid titlurile de biografii care mi-au stat sub nas o vreme. Putine, raportat  la rest si tipariturile acelea s-au intamplat sa imi treaca prin maini doar pentru ca stiam ca acolo e cifrata povestea unui invingator. Adica le-am selectat si le-am citit in functie de cum mi-a convenit sfarsitul cartii, carevasazica il stiam.  

Paranteza; spuneam ca mai am un singur batran. Am reinventat un prilej si am trecut marile pana la munte sa-i mai povestesc despre ecoul pasilor mei. Ca ma rog ca Adioul nostru sa se intample cu alt prilej e parte din ce profeteam ca intereseaza mai putin. Ce mi-a spus acest om e partea cu ingredientele acelea in coca pe care o framant pentru tine ca tu sa poti sa faci cu ea ce vrei. A spus asa: SE POATE DISCUTA IN CUNOSTINTA DE CAUZA DESPRE VIATA UNUI OM DOAR CAND AJUNGE IN PAMANT SI II STII CHIAR SI RITUL DE TRECERE. Da, asa a spus, la 90 de ani ai ei batuti pe muchie, cu neologisme si cu o viata exemplara , desi independenta, voluntara, curajoasa, plimbata si muuult mai emancipata decat o groaza de paparude ojate postmodern.   

Carevasazica, Aceea e biografia valoroasa iar ea se verifica prin cat sta pe raft la librarii, cu titlul de-o schioapa, cu nume, prenume. Dar e  absurd sa crezi si sa ai pretentia ca cineva mizeaza din start pe lozul tau castigator si ca priveste  prin lupa la fiecare litera din istoria pe care inca ti-o elaborezi, pe care doar Dumnezeu stie cum o vei rezolva ori pe care poate vei vrea chiar s-o lasi  incalcita. Mai ca imi vine sa cred ca cei care isi uploadeaza viata pe blog prin stiri insipide au gasit varianta adaptata vremurilor de a face barfa la gard. Fabulosii artisti ai radioului-sant… si ala ce mai zice, si eu uite asta fac, tu ce parere ai de mine? Un hahaha al vremii, o hahaiala absoluta pe seama extraordinarului de mine care culmea, ma ofer voluntar. Carevasazica aici striptease la bara mai rar. Dar tot culese de pe la carturari imi sunt si aplicatele deja teorii ca prea des cu valul pe fata se pierde din vino incoacele vital anilor 2000 si amenintata e astfel chiar priza realitatii  din spatele acestei ferestre pe care o decorez periodic dupa voia inimii.

Deci sa ridicam putin valul si sa privim impreuna acolo unde spuneam ca am stabilit de mult o lipsa de perspectiva. Incepusem cu datul in barci. Cu valuri si ape tulburi. Ca la noi toti, cu de toate. Istorii inca incalcite. Si ce daca, descalcirile sunt la sfarsit. Framant un aluat. Tu pune-i zahar pentru gogosi pudrate sau pune-i sare pentru o pizza calorica. Eu doar il framant. 

O mana de faina. Un fel de ruda de sange se leapada de sangele hotarat comun si totusi mai dens in  mine. Cateva linguri de apa. Dupa ulterioare   

  si inerente furtuni apune cu anii o tacere seaca . Si acum uleiul. Aflu  teribil si intamplator ca acest fel de om a alunecat mai serios chiar in propria-si barca pe care si-o tamplarise de buna voie in atelierele inceputului de viata. Se da in barci si cred ca a sarit in ape tulburi.  

Am vrut sa spun despre alunecare. De fapt ma gandesc la colacul salvarilor mele. Se spune ca ne alegem parintii inainte sa ne nastem. Selectam din starea de gratie si in functie de treptele pe care ni le propunem ACOLO sa le urcam AICI. Cred ca asta explica de ce unii au parinti minunati si altii mai putin.  Si de ce e greu de inteles acum cum am rezistat, fiecare in felul lui, ispitei de a alege in defavoarea celor dispusi sa ne arunce petale pe cale. Ma gandesc la o mama care va trebui de-acum sa poata singura. Si poate, pentru ca de asta a ales-o fiul ei. Si ma gandesc si la a mea ca la colacul salvarilor mele. Toate salvarile mele. Mi-a spus odata ca a obosit sa lupte pentru mine. Si-atunci m-a aruncat in valuri cam agitate impotriva intregii lumi care urla spre, credeau ei, facerea de rau. Atat mai putea . Dar stia ca inot. Tot ea ma invatase. Acum am ajuns la tarmuri cu soare si scriu in lumina de aici despre incalcirile lumii acesteia frumoase in care lepadarea de sange observ ca se plateste cu sange proaspat. Asta fac mamele. Stiu tot. Pot tot. Daca sunt mame. Altfel sunt doar niste deghizari pentru evolutii spirituale pe care ni le asumam de buna voie. Ca dezbracarea online.

Epilog: Capitanul vasului sta pe punte. Fiul isi alearga maimuta cadou. Maimuta urca pe catarg. Feciorul se cocoata dupa ea. Capitanul isi priveste baiatul in varful catargului si tace ingrijorat (multi ar spune ca e sus, e temerar) dar el stie ca un pas gresit il sorteste prabusirii pe punte. Scoate pusca din cabina. Urla la fiu sa mearga spre marginea exterioara a bratului de la catarg. Fiul e speriat si a intepenit la trunchi. Capitanul armeaza pusca. Ii urla sa calce spre exterior si sa sara in apa sau va trage in el. Baiatul reuseste saritura in valuri, marinarii arunca colacul, etc. Capitanul se intoarce in cabina unde se prabuseste si plange fara sa-l vada cineva. Circula zvonul  ca  e unul care ar fi tras in fiul lui. Se discuta asta in saloanele celor ce isi aplauda feciorii inainte de ultima replica din spectacol.

Ieri am aflat intamplator despre prabusirea unui parinte ce stabilise mai demult ca alt parinte e prabusit. Istoria inca se scrie. Cine e cu pluta, repede mana sus. Si cine e altfel sa arunce primul cu piatra. Ca oricum biografia ne-o scriu altii la sfarsit, daca o fi cazul. Asta e doar un blog inaripat, rasarit din ape reci. Pentru D.V.