Sunt 50 de metri de la fereastra camerei mele pana la zidul din fata. Cam 200 de la zidul din fata si pana la faleza cu yachturi. In pliante era vorba de barci vechi colorate. Sunt 7 zile de cand ma impiedic doar de ambarcatiuni impertinent lucioase si albe ca la spital. Sunt 60 de minute de mers intins din Ta' Xbiex la Valletta. La intoarcere sunt mai multe...E nici un metru intre aliniatele case de piatra galbena insirate in lungul tarmului. Sunt cam doi oameni la un semafor cu buton si, de om, cam cate 5 masini care-ar opri oricum. Sunt chioscuri de ziare si cu placinte. Cam la fiecare al doilea stalp de telegraf inexistent. Copaci, cam unul la 5000 de masini cu volanul gresit. Dar sunt cactusi in ghivece de piatra la balcoanele de piatra. Si sunt, cu generozitate, 4 m intre balcoane. Deci sunt multi cactusi si in ghivece. Iar balcoanele, daca nu sunt de lemn, adica rosii sau verzi si inchise, atunci sunt invariabil ca toate cladirile de la nici un metru departare, adica din piatra galbena. De fapt aici nu se spune galben, se spune culoarea mierii. Si ma aflu la jumatate de secunda distanta sa spun ca toata ducegaraia asta are chiar si rosturile intre bolovani colorate tot in galben. Adica in miere.
Sunt cateva strazi in panta intre mine acum si locul unde stau eu in timpul zilei. Adica pe un deal cu pamant rosu, arat, de unde se vede marea. Intre locul acela (de sub niste copaci oarecare) si iesirile X, Y din campus, e varianta cu multi cactusi cu fructe pana la ziduri sau cu multe cafenele si rechizite dincolo de zidurile evident de piatra galbena. Eu ies pe langa cactusi si intalnesc vreo 3 pisici portocalii si una neagra. Intre pisici si locul unde sunt eu acum (adica la 50m distanta de o caldire din piatra galbena) am vazut azi, de straja mandru intr-un balcon, nu inchis- deci galben din piatra, am vazut deci un caine mare maro. Intre botul lui negru (pariu ca era umed) si grilajul de fier -cred forjat, erau nici 2 cm. M-am oprit si intre mine si el cred ca s-au facut vreo 3 m pe verticala. Si-a dat seama ca il privesc dar n-a zis un Ham toate minutele cat m-am uitat la el. De la imaginea lui pana la gandurile mele despre Cort nu a fost decat o scanteie de lacrima. Dar intre Cort si gardul dinspre strada lui sunt destui metri patrati asa ca mi-am oprit smiorcaiala afectiva.
Am luat-o pe langa cactusi, am trecut de pisici si am uitat ceva. Asa ca ma intorc in varful dealului cu pamantul arat sa arat ca intre locul din campus unde stau eu si privesc marea si locul cu targul de-o saptamana pentru boboci e distanta de cativa ani buni (cam cat de la 31 ai mei, stand cu fundul pe-un lemn artizanal, pana la vreo 20 ai lor, agitandu-se cu baloane si fluturasi printre vouchere la diving si sucuri). As spune ca intre ei abia se disting distante. Dar si asa ar fi imprecisa masura. Mai degraba pot calcula distanta intre ei la Fresher's Week si Realitate. Vreo 4 ani.
Mi-ar placea sa stiu si traiectoria intre mintea mea si mintea profului de filosofie care a vorbit azi. Intre sprancenele lui si linia parului sau alb e distanta cam de o palma jumate a mea. Si intre linia parului sau alb si umeri nu e nici o distanta.WOW! De la imaginea mea despre tinuta academica si ce am descoperit ca poate fi genial dincolo de ea s-a cascat azi o prapastie. Evident, am ramas pe partea de prapastie in care se da naibii tinuta academica. E totusi filosofie. Oricum, intre mine si orice norma sociala sunt distante nerusinate. Asa ca mi-a trebuit mai putin de un minut.
Dealul rosu, alea cu cactusi, niste pisici, catelul maro. Starzile-n panta. Si portul. E un port peste tot. O inghesuiala de vase. Si intre ele si partea de pamant din fata abia daca e loc si de apa. Inghesuiala. Asta e cuvantul. Si spune multe si despre distante.
Intre acasa si campusul din dealul cu pini, palmieri si cladiri galbene, deci intre acasa si dealul asta au fost cam 31 de ani. Cand am plecat, intre acasa si ce visam mi-am spus ca au mai ramas vreo 3 ore pe deasupra norilor. Acum imi spun ca intre acasa si ce visez sta o viata. Madalina Petrencu cita un genial: ''Cu mine se intampla ceva. O viata de om.''
Insa intre mine si tot ce iubesc sunt cam vreo trei ore pe deasupra norilor. Iar asta anuleaza toata filosofia din dealul cu dungi rosii si pisici portocalii.
Sunt cateva strazi in panta intre mine acum si locul unde stau eu in timpul zilei. Adica pe un deal cu pamant rosu, arat, de unde se vede marea. Intre locul acela (de sub niste copaci oarecare) si iesirile X, Y din campus, e varianta cu multi cactusi cu fructe pana la ziduri sau cu multe cafenele si rechizite dincolo de zidurile evident de piatra galbena. Eu ies pe langa cactusi si intalnesc vreo 3 pisici portocalii si una neagra. Intre pisici si locul unde sunt eu acum (adica la 50m distanta de o caldire din piatra galbena) am vazut azi, de straja mandru intr-un balcon, nu inchis- deci galben din piatra, am vazut deci un caine mare maro. Intre botul lui negru (pariu ca era umed) si grilajul de fier -cred forjat, erau nici 2 cm. M-am oprit si intre mine si el cred ca s-au facut vreo 3 m pe verticala. Si-a dat seama ca il privesc dar n-a zis un Ham toate minutele cat m-am uitat la el. De la imaginea lui pana la gandurile mele despre Cort nu a fost decat o scanteie de lacrima. Dar intre Cort si gardul dinspre strada lui sunt destui metri patrati asa ca mi-am oprit smiorcaiala afectiva.
Am luat-o pe langa cactusi, am trecut de pisici si am uitat ceva. Asa ca ma intorc in varful dealului cu pamantul arat sa arat ca intre locul din campus unde stau eu si privesc marea si locul cu targul de-o saptamana pentru boboci e distanta de cativa ani buni (cam cat de la 31 ai mei, stand cu fundul pe-un lemn artizanal, pana la vreo 20 ai lor, agitandu-se cu baloane si fluturasi printre vouchere la diving si sucuri). As spune ca intre ei abia se disting distante. Dar si asa ar fi imprecisa masura. Mai degraba pot calcula distanta intre ei la Fresher's Week si Realitate. Vreo 4 ani.
Mi-ar placea sa stiu si traiectoria intre mintea mea si mintea profului de filosofie care a vorbit azi. Intre sprancenele lui si linia parului sau alb e distanta cam de o palma jumate a mea. Si intre linia parului sau alb si umeri nu e nici o distanta.WOW! De la imaginea mea despre tinuta academica si ce am descoperit ca poate fi genial dincolo de ea s-a cascat azi o prapastie. Evident, am ramas pe partea de prapastie in care se da naibii tinuta academica. E totusi filosofie. Oricum, intre mine si orice norma sociala sunt distante nerusinate. Asa ca mi-a trebuit mai putin de un minut.
Dealul rosu, alea cu cactusi, niste pisici, catelul maro. Starzile-n panta. Si portul. E un port peste tot. O inghesuiala de vase. Si intre ele si partea de pamant din fata abia daca e loc si de apa. Inghesuiala. Asta e cuvantul. Si spune multe si despre distante.
Intre acasa si campusul din dealul cu pini, palmieri si cladiri galbene, deci intre acasa si dealul asta au fost cam 31 de ani. Cand am plecat, intre acasa si ce visam mi-am spus ca au mai ramas vreo 3 ore pe deasupra norilor. Acum imi spun ca intre acasa si ce visez sta o viata. Madalina Petrencu cita un genial: ''Cu mine se intampla ceva. O viata de om.''
Insa intre mine si tot ce iubesc sunt cam vreo trei ore pe deasupra norilor. Iar asta anuleaza toata filosofia din dealul cu dungi rosii si pisici portocalii.
