OK, incepem asa. Adica, prin descrierea metodei.
Tu vei fi TU, mai degraba decat pluralul irelevant. TU imi vei fi mai aproape decat DVS. Si oricum se vor gasi destule pe aici incat sa eliminam formalitatile.
Desi sintezele sunt solicitante, voi selecta, de dragul pentru frumos in doze esentiale. Fiecare fotografie va face parte din trecutul, prezentul ori viitorul meu. Si, garantat, iti e mai utila aici decat sa o sustragi din vitrina condimentata de text. Sau din textul pe care ea il condimenteaza. Alegi sa spui cum vrei. Oricum, totul e un TOT. Iar la tine sau la mine, ea e aceeasi imagine a Unitarului. Daca intelegi ca apartinerea e o iluzie, e super.
Textul e rodul cautarilor la interior. Cat se poate de prezent. Secunda de acum in cuvinte. Plus fundatia pe care am asezat gandurile - prezentata, precum iti spuneam, in imagini.
Incep cu sfarsitul. Uneori e util sa arunci o privire la finalul unei carti. Poti gasi o cheie noua de citire. Incep cu ultima zi din cei 31 de ani de pana acum. Si am sa o numesc.....
Ai pasit vreodata pe un mormant? Dar peste vreo cateva sute? Dar incaltat? Dar cu ecou de pasi intr-o acustica perfecta de catedrala?
E cam asa...pasii tai grabiti de intarziere isi incep incremenirea in timp ce privirea spre in jos se dilata. Apoi se dilata auzul si incape si Haydn care era pe fundal. Unii oameni fac spectacol de bucurie si muzica la cimitir. Si socializeaza pasind pe cadavre in biserici cu fast, printre decoruri cu aur si argint incrustat, la un loc cu cale si crini albi si lumanari de 2 metri in sfesnice mai inalte ca mine.
Iar la asta multimea gatita aplauda! Aduc o orchestra in toata regula cu dirijor si 4 solisti de opera si zau ca dau un show mai ceva ca la Ateneu. Socoteste decoruri de cavaleri masoni si acustica de cupole gotice. Inmulteste cu dedesubtul. La temelie e moartea. Dar muzica aia se inalta dincolo de cer. Cred ca se aude in fiecare. E muzica sufletului care s-a saturat de Efemer. E o voce acolo inauntru care canta inaltator precum un concert de Haydn la catedrala.
Sa ne intelegem. Blogul asta se vrea ( deci va spune) despre A FI cat se poate de viu cu variante de eudaimonie. Tocmai de asta gasesc reprezentativ inceputul cu decorul din catedrala malteza St. John. Daca si calcand incaltat pe lespezi de morminte poti sa simti atata bucurie si inefabil, softul nostru aici e evident FERICIREA. Iti voi povesti despre anti-virusii unor globule albe pricepute. Tu doar citeste si fa-ti analizele... la sange!
No comments:
Post a Comment