SINE, MINE si ...ACTOR

 Incercam sinteza lumilor ideatice prin care ma plimb. Te asigur, ce urmeaza priveste pe toti direct, pe tinele, pe sinele si pe actorul care joaca pentru ceea ce esti. Purcedem de la Mr.Mead:

Constiinta, spiritul, sinele, minele, eul, celalalt, ratiunea nu sunt substante, ci niste functii nascute in procesul social. Interesatii de detalii pot studia cum maestrul prezinta, in cadrul unui triptic, odata cu sinele, minele si eul, un ansamblu de concepte destinate la a da seama de ceea ce se obisnuieste sa se numeasca SUBIECT.  Oricum, merita un ragaz (cat o postare p’un blog) pe aceste notiuni pentru a intelege cum se construiesc in contemporaneitate niste teorii esentiale.  

Sinele apartine imaginii sociale, se constituie progresiv, incepand de la nastere, prin experienta si activitate sociala. El se dezvolta la un individ ca rezultat al relatiilor acestuia in totalitatea proceselor sociale si cu indivizii angajati in ele (Mead, 1963). Adica este o constructie obiectala si corespunde unui fragment de identitate stabilit de atitudinea celorlalti (manifestata in comunicare, terenul de formare a sinelui).

 http://www.youtube.com/watch?v=o77uX61C2kw

Venim pe lume ca indivizi, ne asumam un personaj si devenim persoane (Park, 1950). Aceste personaje pe care le asumam corespund unor ROLURI sociale (de profesor, de parinte, pacient, coleg, etc) care constituie tot atatea sine-uri elementare. La scara publica, totul e o dramaturgie: a juca un rol cere prezenta celorlalti, functionand ca public. Viata cotidiana e metafora unei scene de teatru unde actorii dau consistenta unor roluri. “Cand un actor se afla in prezenta publicului, reprezentarea sa tinde sa incorporeze/ilustreze valori sociale oficial recunoscute. In masura in care se ajunge sa se priveasca drept REALITATE aceasta expresie pe care o dau reprezentarile, se confera un soi de consacrare oficiala.” (Goffman, 1973) Carevasazica, sinele se construieste prin medierea publicului. Actorii isi stiu rolurile, le joaca de mii de ori si totusi au trac. Rezulta ca recunosc obscur greutatea decisiva a fiecarui public in substantializarea rolului prezentat. E aici o metafora ce are meritul de a extinde la lumea ta si a mea disocierea dintre personaj (sinele) si actor (eul). Bineinteles ca e interesanta si taxonomia freudiana cu Ego, Eu si Supraeu dar incercam sa ramanem astazi aici.   Cata dramaturgie, ce figuratie, ce patetism in strofocarea fiecaruia de-a ne-nalta la calitatea rolului pentru care ne oferim ca prostii voluntari, sfidand intelepciunea lui Murphy.  Ne comunicam zicem pe noi indeplinind un rol, dandu-i consistenta si  ‘’corp’’ cand ar fi genial sa pornim de la MINE, substantial identic lui insusi in toate circumstantele.  Aceasta necesitate de a trece printr-o punere in scena, printr-un joc…e nimic altceva decat FATA (da, aceeasi ca in cunoscuta to lose face), un fragment de sine care depinde de bunavoina celuilalt pentru a fi validat. Aceasta masca este adevaratul  MINE, sinele care am dori sa fim (Park, 1950)

http://www.youtube.com/watch?v=TsdClSQotP4&feature=related

Daca rolul constituie un fel de program cultural de natura cognitiva destinat sa faciliteze diverse schimburi de idei interumane, fata /sinele este locul punerii lui in scena de catre un subiect care-l convoaca inevitabil pe un altul intr-un rol corelativ. Cand cooperam in cunostinta de cauza se cheama ca suntem binevoitori. Altfel suntem manipulati spre aplauze la scena unde unul isi joaca ideea lui Mine. E simplu. A juca bine un rol prespune gestionarea a doua pozitii simetrice sau complementare, un fel de leadership intr-un raport de locuri, dupa care seful imprima conceptul si apoi impune prin gratia-i aplauzele. Ne actualizam FATA, sinele nostru in interiorul unui sistem de locuri prin care construim de asemenea o imagine a celuilalt. Recensamantul aplauzelor, ne masuram succesul in procentul de ropot. E un mare risc aici, luati cantitativ aplaudacii devin calitativ vulnerabili precum valorile in povestea culturii de masa. 

Recapituland, sinele trimte la imaginea sociala a individului care imbraca un rol. Adevarat, e greu de numarat moderni ce se dedau la Neanderthalian life in pielea lor.  
http://www.youtube.com/watch?v=PkrCnm4AB9g&feature=related

“Am distins eul si sinea ca elemente constitutive ale sinelui. Le moi corespunde atitudinii organizate a celorlalti pe care o asumam in fapt si care, in consecinta, determina propria noastra conduita in masura in care exista constiinta de sine.” (Mead, 1963)     

 Pe scurt, distingem intre: 

1   Fata sociala a subiectului, sinele, sau imaginea provenita din felul cum ceilalti percep modul nostru de a  interpreta un rol /  Subiectul ca actor, putand modifica strict datele situationale/  Personalitatea, adica modul de a integra cu o anumita consistenta diversele sine.   

2   Pentru a avea constiinta de sine, stocam in propriul magazin atitudinea celuilalt, care partial controleaza ceea ce vom face. Unii cred ca singura realitate a individului e cea delimitata de roluri. In problema relatiilor dintre subiect si sistem, e util sa intelegem ce presupune asta:

MINELE este ansamblul organizat de atitudini ale celorlalti pe care noi insine ni le asumam. (Mead, ’63). Deci cine/ suma caror pareri  esti? Si MAI ALES.. ALE CUI sunt parerile? Inteleg doar atat si ajunge: in cazul in care teoria e valabila (si macar cateva feliute sunt frumos argumentate), atunci calitatea companiei ne e vitala in decizia asupra valorii imaginii despre MINE presupusa de celalalt si la care sunt dispusa la a subscrie mai ales cand, dupa lasarea cortinei sunt aplauze in loc de huiduieli. Pe alea le recicleaza oricum subconstientul, ar spune Freud.

P.S. Primeste cum vrei o productie vizuala a catorva sine despre MINE-E Altfel. Care aplauda, care huiduiti? Sa ma construiesc, ca exercitiu, a la Mead. Apoi imi exercit dreptul de veto la teoria lui si subscriu alteia, expuse pe blogulet aproape consecutiv.  Adica se poate sa ma gasesc pe mine privind la radacina, dincolo de ce lauzi/ ce critici/ ce intelegi tu in toata chestia asta.  
http://www.youtube.com/watch?v=wBpRhtzZo-s