Sep 30, 2011

SUNT

…zile (imbucurator de multe) in care doar mutind poti rezona cu perfectiunea ce se lasa citita pe litere,  intre pala de vant si frunza care danseaza  stil punga American Beauty.
http://www.youtube.com/watch?v=gHxi-HSgNPc&feature=related
…uneori galagii atat de infioratoare in jur incat doar o chirceala de interior te salveaza de la definitive pierderi de tine printre politeturi sumare.
…linisti grave printre sonoritati damnate din care culegi doar atat: …… ! (adica cel mai de departe cantec  dinaintea primului apus, pe care l-ai putea auzi cu mine chiar acum, tu pe langa milisecunda in care citesti cu, pariez, un fond sonor absurd si, asijderea eu, din spatele unui Buddha Bar antrenant sub scutul caruia-ti scriu iar, dupa alte cateva lupte cu mine).
…niste tentatii numite sau fuga sau doruri sau frici sau niste ceva-uri mai lase spre care te arcuiesti tragi-comic la poluri opuse din tine, doua, magnetic identice cu tot ce gandul silabiseste perfect din memorie dar si cu tot ce suflul valideaza pe terenul unde intuitia e sef absolut oricarei ratiuni. Asta da, flexibilitate spre limite.
…drumuri, mereu, mai adanci, in tenebre cu fiecare verde de semafor si mai ales la fiecare bariera, cu alb intermitent si sonor la caile altora sau pur si simplu la banale inroseli prin trafic comun, alaturi de toti.
…aglomeratii de déjà-vu-uri, imagini ce se dedau in sfarsit concretului (plecate candva din oglinda-ti mentala, dar anulate de imediata lor replica autoironica plus rationamentul bizar, desi argumentat ca SI asta e iluzie); iar atunci te hotarasti , a cata oara, ca singura logica a acestei lumi e aceea de a-i fi spectator.
…sunt jocuri chiar de iele in care mai ca te-ai prinde daca ai putea cumva sa te convingi ca teoria paragrafului anterior e o mare porcarie; dar atunci te hotarasti, pentru a cata oara, ca singura logica a acestei lumi, in afara de aceea de a-i fi spectator, e SA FII  iar jocul poate fi astfel oricare.
Daca as stii vreun chip sa incheg cuvinte spre a servi pe altii direct din marea branza festiva ce o traiesc pe sectiuni in cotidian, as scrie romane anonime sa anulam orgolii de condei, in timp ce voi va puneti pe randuri de acord asupra unui gust genial de smantanica bine vanduta.  Dar te vad langa mine, un mine, ca mine, tot tu, acelasi eu, in timpul tau, in ritmul tau, in cuprinsul tau de intelegeri, privind la noi (un Eu tentacular infinit) din limitarea tintuirii tale in perspectiva ta subiectiva si stiu doar atat: ca  oricine, oricat, orice ar spune, in orice fel, in orice grai, cu oricare strategie, in fiecare dintre timpii cei favorabili, oricum ar formula, de oriunde s-ar auzi, folosind orice parghie posibila, TU VEI CITI IN TIMPUL TAU! E un timp al fiecaruia de a pricepe, dincolo de competente lingvistice spre clarificari, dincolo de harul duhovnicilor, dincolo de talentul trainerului sau de daruirea maestrului, in gand, in piept, in privire, in palma, cu urechea palnie si cu ochii inchisi, intr-o forma sau alta, intr-un timp anume, pentru fiecare o scanteie se va aprinde oarecum. Iar de acolo intra oricum sub reflectoare altceva decat tot ce depinde de straduinta altuia. Este El, unul in cautarea lui insusi. Atunci ca acum timpii, tempoul, ritmul, cadenta abia de conteaza. Ce ramane, restul atemporal e despre Tot. Traim diversiuni diacronice.
…sunt zile cand expresia lui Eu se descopera atat de diversa incat iti vine sa taci pentru ca Totul pare sa se fi spus deja pe sine la infinit. Atunci mai ramane doar sa casti gura a mirare, ochii a dor, sufletul  a acasa.
Sunt toate acestea. Pe zile, pe clipe. Eu sunt.

 

2 comments:

  1. Cunoaşte cu adevărat numai acela care face ca, înăuntrul lui, ochiul Universului să devină văzător; îşi vede fapta în adevărata ei lumină numai acela care simte că această faptă e săvârşită în el de mâna Universului: „Domnul e-n mine focul, iar eu în El văpaia:/ În modul cel mai intim, nu suntem una, oare?“ – „Mă crede, omule, la fel sunt de bogat ca Dumnezeu;/ Nu-i fir de praf de-al Lui să nu fie şi-al meu.“ – „Dumnezeu mă iubeşte mai mult decât pe Sine: şi de-L iubesc şi eu mai mult decât pe mine:/ Atunci îi dau atâta cât El îmi dă din Sine.“ – „Pasărea-n aer sălaşul îşi are, piatra pe câmp odihneşte;/ Peştele-n apă; spiritul meu, în mâna lui Dumnezeu locuieşte.“ – „De eşti născut din Dumnezeu, El înfloreşte-n tine:/ Ţi-e seva şi podoaba a Sa Dumnezeire.“ – „Opreşte, Cerul e-n tine, unde alergi:/ Pe Dumnezeu în alt loc de Îl cauţi, tot mai mult ai să-L pierzi.“ – Pentru acela care se simte în Univers în acest fel, încetează orice separaţie între el şi altă fiinţă; el nu se mai simte pe sine ca individ izolat; ci mai degrabă simte tot ceea ce este în el drept mădular al lumii, iar entitatea lui propriu-zisă drept acest Univers însuşi: „Nu lumea te ţine; tu însuţi eşti lumea, care pe tine/ În tine cu tine legat atât de puternic te ţine.“ – „Omul în veci nu e pe deplin fericit:/ Până când unitatea alteritatea nu a-nghiţit.“ – „Omul e toate lucrurile: dacă unui-i lipseşte,/ Cu-adevărat el însuşi bogăţia nu şi-o cunoaşte.“ – Ca fiinţă senzorială, omul este un lucru printre alte lucruri şi organele sale de simţ îi aduc, ca unei individualităţi senzoriate, veşti despre lucrurile din spaţiu şi timp aflate în afara lui; dar când în om vorbeşte spiritul, atunci nu mai există afară şi lăuntru; nimic nu este aici şi nimic nu este acolo, din ceea ce e spiritual; nimic nu e mai devreme şi nimic mai târziu: în contemplarea Spiritului Universal spaţiul şi timpul au dispărut. Numai câtă vreme omul priveşte ca individ, el este aici, iar lucrul acolo; şi numai câtă vreme priveşte ca individ, un lucru e mai devreme, iar altui mai târziu.„Aşează-te-n centru şi totul vedea-vei deodată:/ Ce se-ntâmplă acuma, şi-apoi, aici şi în împărăţia cerească.“ – „Câtă vreme, prietene, spaţiu şi timp îţi dăinuie-n minte:/ Ce-i Dumnezeu, vecia, nu vei putea cuprinde.“ – „Când omul se retrage din diversitate/ Şi intră-n Dumnezeu, devine unitate.“ – Cu aceasta, a fost urcată culmea pe care omul păşeşte dincolo de Eul său individual şi anulează orice opoziţie dintre sine şi lume.Angelus Silesius „Mă crede, omule, la fel sunt de bogat ca Dumnezeu;/ Nu-i fir de praf de-al Lui să nu fie şi-al meu.“

    ReplyDelete
  2. "To Bee Or Not To Bee"
    „Buzz, mi se pare mie sau tu îţi închipui că dacă te vei gândi destul de mult timp şi cu destul de multă intensitate vei reuşi să înţelegi totul cu mintea?”
    „Ei bine, da, aşa îmi închipui”, îi răspunse Buzz bătând în retragere.
    „A gândi este cu siguranţă o parte a înţelegerii”, spuse Bert, „dar în nici un caz toată înţelegerea. Există în tine un nivel mai înalt, care poate controla inclusiv mintea gânditoare. Poţi ajunge la acel nivel prin intermediul observaţiei şi al experienţei. Mintea este un slujitor minunat, dar un stăpân groaznic.”
    „Faptul că ştii că eşti amorţit constituie un uriaş pas înainte. Cele mai multe albine trăiesc întreaga viaţă fără să conştientizeze vreodată că în viaţa lor ar fi ceva amorţit. Iar a dori să faci ceva pentru a transforma această stare de lucruri, constituie un al doilea pas, deosebit de important.”
    „Deci am făcut deja doi paşi înainte”, concluzionă Buzz abătut. „Încotro să merg de aici?”
    „Practică atenţia profundă. Urmăreşte să vezi sacrul în tot.”
    Practică, se gândi Buzz. Adică şi mai multă muncă, şi mai mult efort.
    „Perseverează, Buzz”, spuse Bert. „Acordă timp acestor lucruri. Ceea ce ţi-am dezvăluit astăzi se referă la un mod de viaţă, nu este ceva ce poate fi realizat într-o după-amiază. Totul este divin – tu, eu, Bobby, acest bolovan, această poiană – chiar si Cort sau mai ales el!
    John Penberthy

    ReplyDelete