Intre timpi

Ai lipsit. Asa imi pare. Ai lipsit din decorurile haituite prin Maya. Ai facut bine. Ma intorc sa iti spun cum e prin taceri. Am mai incercat un ocean cu un varf de deget mic. A fost de nevoie. Era vorba ca trimit vesti, voluntariat Murfyc de corespondenta de pe frontul interior. Si cum se stie ca daca vrei sa faci Cerul sa rada ii povestesti de planurile tale, am contribuit cu proiectul meu iluzoriu la optimizarea umorului de calitate pe Sus. Ce mizeri suntem. Ne posternam la reusite verticale de ciment concret si ingenunchiem dispusi indeterminat  la post mut absolut in fata unei nevralgii cu bube. Exista un infinit in umanitatea asta sub care ne zbatem dar exista si o limita atat de acuta a ei incat ma vad mai nou cam penibila in oglinda si fix asa pana la granita unde incepe salvator nemarginitul de dupa sticla.

Astazi spun despre cum descopar in logica prezentului continuu englezesc (gramatical si faptic acum, chiar acum, plus aici ca sa bucuram constiinta de sine) ca doua taceri paralele se comunica pe sine si fac pod mai trainic de intelesuri una spre alta decat ar reusi doua cuvinte. La cuprins. Acum la intro inca despre o paralizie de stare pe fond de bube adulte. Atrocitati in fizic, sacaieli pe tractul a doi-trei nervi lombari, un pansament, algocalmin si gata; dizolvi toata teoria aprofundata a lumii in intervale anti fungice la 4-6 ore. Ceva in noi e mizer. E putred. Prin Danemarca sau oriunde. Aici e iarasi motiv de-a consemna neutru o sincronicitate in timpul meu prezent: textul Oanei Pellea, cancerigen mai departe de randuri, invaziv in cazul spatiilor de spirit deschis + o zona aproape zero, cu protocol pe masura, extraterestra zoster, paralizanta, desi nici macar a ta si dureros de saritoare in plexul de vis a vis, altfel bine aerisit  + un regizor filosof camuflat pe platouri la Hollywood si deloc intamplator acum redescoperit. Despre ultima la capitolul poduri peste taceri. La intro a se retine doar: suntem mizeri. Suntem in putrefactie machiata pe doua picioare. Cine incearca margele si fard peste acest adevar se va intoarce repede-repede in acelasi decor viermanos de zeci de mii de ori pana va intelege.

Si-acum  post de vorbe printre timpi sterpi. Repaus pentru pod peste tacerile cuiva, repaus dupa legamantul muteniei cu tine si-apoi repaus constatand ca asta e chiar o idee desteapta, repaus pentru a trai printre timpi morti, hai, tehnici self help ca tot sunt in trend. Al superficialilor ce pretind chei inainte de-a bate solemn, capos, de unul singur la portile tacite ale carnii lor sfidatoare in lant ruginit. Am pierdut cam 80% din ce mai ramasese de spus. Asa ca mi-a venit o idee. Opresc textul fix aici. Nou experiment in alfabet. Si am sa incerc trei continuari diferite. Promisa. Acum ma evapor iarasi in vis. De cate ori ma intorc la invarteala prin perimetre uman-mediocre, ma las tesuta des-des cu fir de iluzii. Da, il opresc aici. Si am sa iti arat cum acelasi continut se poate modela la infinit. Probam cu trei dovezi consecutive, pe litere. Plus  pierduta pe tastatura, calcifiata doar la mine in gand. Dar altadata. Acum ma cheama alta urzeala cu fir colorat de viata. Ma cheama un drum sec. Unii o numesc prilej distinct de distractie, eu - primitivism poleit. Ma feresc de explicit, te-ai cruci sa afli ce ma plictiseste de mult,Teribil. Dar ma duc totusi, voi fi acolo. Si am sa ma gandesc printre ei la 3 finaluri antonime ale mele. Ce metafora a iesit. Imi place mai mult conotatia asta noua decat sensul purtat deja in context. Da, am sa ma gandesc la trei finaluri antonime ale mele. Certificat inedit pentru abilitati de a ucide plictiseala la suprafata locului unde plutim: mai mult de o solutie pentru orice text uman.  Macar patru gasesc  eu. Ti-am promis.
                                         http://www.youtube.com/watch?v=Bqz876VkwwY&feature=related