Perimetru cu stari

                     Vreţi să vă arăt răsăritul?Arată-ne, orbule, arată-ne!                   

                              

Dac-ai fugit din lotuşi în Zodia Tăierii

                                               Şi vrei să mergi, poete, desculţ, peste zăpezi

Sau, poate, printre ţarcuri, la spaţii să visezi,

Să nu pleci fără lesă, căci te pîndesc hingherii!

............................................................................................................................

In abatorul de gînduri, un schimnic
Se închina la zeul potrivnic.
Cînd se dezbrăcă de sutană
Se prăbuşi întîia icoană,
Apoi altarul, apoi toată zidirea,
Pe urmă locul, pe urmă amintitrea...
L-au omorît cu pietre murdare,
Transformîndu-l mai întîi în cărare,
Mai apoi într-un drum care duce,
Inevitabil, spre o răscruce.
Aici, nişte oameni cu scînduri
Construiesc abatorul de gînduri.

..............................................................................................................

Poftiţi la masă domnilor! E seară. 

Sună talanga-n cerul ponosit Ca un lugubru muget: "Male sit!"Al turmelor ce-n steme se coboară. Luaţi şi mîncaţi, vă fie cina sfîntă, Cît poate fi de sfînt acest festin Ce-ncoronîndu-l, Orbul-Arlechin Împarte zoaie orbilor la nuntă!" Mai spune el, rotindu-şi ochiul sigurÎn noaptea care-i Noaptea-Dumnezeu:"Ah, ciorba voastră pute! Şi mă-nfrigur De putrefactul bol sleit în seu...Vă mai e foame, domnilor? Desigur!Poftiţi o halcă din destinul meu!

....................................................................................................................................

Era o ţară-n care nu ningea...Cu oameni negri e povestea mea: Atît de negre lacrimi, şi de triste, Înăbuşeau în negrele batiste Încît, odată, un străin le-a zis (Avea străinu,-n braţe, un cais)C-ar fi de-ajuns o lacrimă de-a lor Să piară şi cais, şi călător!Ei l-au privit cu ochiul stins si tîmp, Dar cum strîngeau tăciunii de pe cîmp Şi timp n-aveau de vorbe - au tacut. Şi dus a fost străinul cel limbut. A mai trecut o noapte şi ceva. Şi-n ţara asta-n care nu ningea Nici barem printre gînduri,uneori, Veni pe lume un copil din flori...Era frumos copilul, ca un vis De nimeni povestit, de nimeni scris,Şi-atît de blînd, încît ţi se părea Că ochii lui imenşi, de peruzea, Te vindecau de triste şi de negr Iar mai tîrziu, cînd mîinile-i alegre Şi-au înţeles menirea şi norocul Dezmeticind în colburi negre - jocul, Cercat-au el şi frigul, şi arsura, Şi mîngîierea ierbilor, şi zgura, Veşmîntul trist pe trupul de vestală, Pizmaşul mărăcine sub petală, Tăişul, lanţul, rugul şi cenuşa, Şi fulgul inefabil, şi cătuşa... Atît trudit-au gîndul lui să ştie Ce-i stins în rod, 

ce-i rodnic în pustie Şi-atît de tainic le-a deprins orîndul Că se-mbunau stihiile, urmîndu-l... Cum a crescut copilul, nu v-aş spune, Ar fi un cîntec negru - de tăciune! În zariştea posacă şi puţină El n-avea loc de propria lumină, Că-l urmăreau cu ură fără margini Locuitorii negrelor paragini Să-i interzică miinile şi visul Care trezeau în amintiri caisul Vestit cîndva de un străin limbut... Cerneau lumini în visul lui tăcut Peste pămintul părăsit de iezi; Lumini cu nume palid, de zăpezi. Şi visul lui era o piază-rea În ţara-n care nimeni nu visa, Căci mulţi l-au ascultat. Şi l-au crezut. Şi dorul de zăpezi de la-nceput Mocnea acum ascuns pe sub cenuşi. Şi paznici negri se-nmulţeau la uşi Cu jbilţuri groase încercînd să prindă, În laţul lor, vreun murmur de colindă... Dar cum, de la un timp, îi urmărea În truda lor, o pasăre de nea Şi de nesomn zăreau lunateci iezi, L-au prins pe visătorul de zăpezi Şi l-au legat, departe de lumină, Cu lanţuri grele, într-o fosta mină. L-au judecat apoi, grăbit, în taină, L-au condamnat să nu mai poarte haină, Să n-aibă drept la adăpost ori mas, La bună ziua sau la bun-rămas, La somnul cel obştesc, ori la vreun pat, Să poarte veşnic lesă cu stigmat, Să fie ars de viu pe metereze Vreun vis de va-ndrăzni să mai viseze... Lăsat să fie-n plata nimănui Cînd s-o dezice de zăpada lui! Iar cînd la temniţă s-au dus să-l vadă Găsit-au doar o mînă de zăpadă.

....................................................................................................................

Visase un rug. A doua zi l-au găsit în zăpadă ars.

Priviţi-mă-n ochi! Vedeţi ce blând răsare în voi - apusul?

Harachiri - Pui indigoul invers, pasămite,ce-ai mâzgălit se-ntoarce şi te-nghite.

.................................................................................

Vom face această călătorie cu o corabie desenată pe zidul cercului. Corabia va fi condusă de fiul meu pe care dacă nu-l ştiţi nici n-o să-l ştiţi vreodată pentru că foarte curând celălalt fiu al meu care nu s-a născut încă va prelua comanda. Şi dacă fiul meu care nu s-a născut încă nu se va mai naşte va preda comanda fiului său şi tot aşa până când strămoşii mei sau strămoşii zeilor lor vor striga:  Opriţi-vă! Aţi ajuns.

......................................................................................................................................

Iertaţi-mi insolenţa de-a fi insul
Ce-a pogorât peste noroi cu ninsul.
Am mai trecut pe-aici. Priviţi-mi chipul,
El seamănă cu luna şi nisipul.
Eu sunt tăcerea voastră cea mai mare
Ce-şi stinge setea-n bolovani de sare,
Mă recunoaşteţi? M-aţi mai frânt odată
Pe-aceeaşi cruce, cu aceeaşi roată
Cu care pregătiţi luminii stinsul.
Sunt obstinarea candelei. Învinsul.

..........................................................................................................................................

Iar după demolare să strângeţi voi molozul
De prin hârtii boţite, pe care m-am surpat,
Căci începând de astăzi, prieteni, sunt plecat În nordul ţării Hades, să inspectez colhozul.

Vreun rest de catedrală va fi rămas prin ţarc
Să-i completaţi cupola cu fostul meu perete,
Eu voi veni la urmă, înot, pe râul Lethe,
Un alt transport de lacrimi în file să descarc.
Prin ziduri nouă lumea îşi va petrece runda
Şi alţi edili, cu japca, vor demola pe rând
Şi templul, şi bordelul, cu-aceeaşi - grea - osânda
De-a fi băut din balta unui prezent bolând.
Am să mă-ntorc, prieteni. Nu ştiu precis secunda,
Dar voi veni, cu moarte, pre moartea mea călcând.

           http://www.youtube.com/watch?v=wjCJ-83hVE8