Munci conditional optative

Merg pe jos saptamal la 'birou', de cate trei-patru ori la conditional optativ. Ma fotografiez cu poteca si imi zic la vernisaje grabite spre surse de subzistenta in trup:

                                                   http://www.youtube.com/watch?v=Q1809vqz3zA

Daca ar fi sa multiplici cu zero trairile-ti toate si dupa egal sa simplifici la doi - ai avea curaj sa privesti in oglinda dezastrul? Daca ar fi sa cultivi euforia grandorii pana-ntr-atat incat sa cresti - in viata- pe piedestal, ai avea curaj sa sari de acolo, de sus, cu tot cu aplauze-n gol? Daca ar fi o lampa si-un Aladin, ai face tandari nimicnicia si ai trimite duhul spre nori, catre liber? Ai fi un dor daca s-ar face sete pe lume de Om?
http://www.youtube.com/watch?v=Gu2pVPWGYMQ&feature=related

Terapeutica scrisului. Un fel de decojire pe straturi, de la putred spre miez. Ametind prin labirintul cu Logos pana la intoarceri spre tine pe fir ca Ariadna, departe de minotaur si dincolo de ce intelegem si tu si eu printre randuri. Acolo sa stai, in metafizica literei, transcens in secunda cifrata cu timp, sa joci sotron cu eternitatile din care sa uiti sa fugi inapoi la ai tai. Ti-ar conveni sederea, asa cum ai cuprinde mai sigur de-acolo nuante. Cauze langa efect, logici fara absurditati, echivalente, echidistante, indiferente, paradoxuri, interferente, paralelism, arhitectura de gand sau cutremur de suflet. De Dincolo, cum s-ar mai zamisli DEX-ul lor? O secunda ar fi de ajuns sa pricepem. Spre esente, o secunda e tot. Dar tu si cu mine urmarim conventii cu orele 20, cu joia curateniei, cu weekend sau mers la birou; eu dau examene, cine stie ce mai bifezi si tu prin agenda. Si murim feliat, pana o data si bine - flamanzi idioti refuzand viata de la secunda distanta. Eu imi spun ca prezentul mi-e intrinsec bun pentru ca happy endul ravnit e chiar in metafora textului parcurs de nota 10. Tu cum te pacalesti, trecand pe langa timp? Hai, spune-ti sincer. Cat eu tac aici, acum, o secunda. Ai o eternitate, ah, dac-ai stii s-o parcurgi. O reverenta totusi pentru ceea ce in fapt esti. Ca te-ai ajuns sau inca te cauti, te stiu. E rostul meu sa te vad. Sa ma re-vad in tine. Sa te inchipui, tu acum, acolo-aici, descifrand o taina de abecedar, in timp ce suntem scrisi si tu si eu pe un fel de coala mai mare, o holograma cum postmodernistic iti place. Dac-ai pleca de la tine spre tot, te-ai opri undeva pe parcurs? Si de ce? In Matrix, pe-o tabla de sah ai striga la Kasparov: ''ajutoor, regele negru se da la mine si-mi risipesc energia de pion alb in defensive teatrale de doi bani'' ?

                                      http://www.youtube.com/watch?v=wLCacbZxuc4

Daca randurile aceastea bizare iti sunt vreun clopotel fericit, ce faci cu sonoritatile lui? Ori daca zici ca bucata aceasta e o dementa de text pentru ca suna ca piese din 10 puzzle-uri diferite, ce faci acum ca ti-ai petrecut secunda cu ele? Le lasi asa, alti timp parcursi fara noima, sau le separi, peisaj la peisaj, culoare la culoare si dai apoi sensul tau imaginand bucatile lipsa. Dac-ai citit pan-aici e totusi rost de decupaje, de-nchipuire, de constructii de crez. Se poate si mai abstract de atat. Mai fluid, mai eteric, mai subtil, mai complex. E randul tau, cat ma joc eu cu secunda. Aici, acum, atat. Poftim impreuna la o clipa cat o eternitate.

http://www.youtube.com/watch?v=7egVdbnB-rU
P.S. Redactat din zona plexului, in transa oarecum. Algoritmi de alfabet similar genialitatii cromozomiale. Combinatii de X luate cate Y. Douazeci si sase de litere, treisprezece perechi acide dezoxiribonucleic si-un infinit de posibilitati. Iata un paragraf cu un sens. Da-i si tu unul, oricare, e al tau, varianta inspirata ce esti a imperecherii de 13 cromozomi in universul a 26 de litere combinate potential la nesfarsit pentru expresia infinitului din tine.
      http://www.youtube.com/watch?v=4Se9Ry3VNDU

  
                               http://www.youtube.com/watch?v=WcrD9ufag5s&feature=related
P.P.S. Recitesc si descopar greseli de tinuta. A tine capul drept printre istoria gandurilor implica riscuri precum acesta. Spun: '' a separa, peisaj la peisaj, culoare la culoare'' dar asta presupune a defila prin viata categorisind noul prin prisma a ceea ce ai intalnit deja. Carevasazica tocmai iti propuneam o nulitate de metoda. A cunoaste, a invata presupune imersii in mister si lasa-l netalmacit gandului tau meschin pentru ca rationamentele in tipare sunt mecanice ca un motor. Privirii pre-facute ii scapa miraculosul si de acolo ai fugit din prezentul constient. Indosarierea experientei pe categorii - fix asta se pune de-a latul privirii adanci. In automatismul de Pinocchio, mintea te manevreaza si tine mortis (de la mort) sa inghesuie adevarul in fisierul creat de ea si pe care scrie experienta. Cu rosu, prin urmare, e gresit! Schimba cum iti convine paragraful. De fapt asta e scopul, e liber la alfabet. In rest da, in acord cu timpul prezent, cu secunda, cu starea de gratie in care intram fiecare cand facem ce ni se striga de dincolo de sabloane. http://www.youtube.com/watch?v=0YOqgXjynd0&NR=1

 

Hahahaaaa! lalalalallaa http://www.youtube.com/watch?v=0a7PSBQ1w9E
 http://www.youtube.com/watch?v=Pa2Tl5BeK-U