4 ZILE. Doua Porturi.

,                  Mi-e teama sa numar cate ore am dormit in ultimele 4 zile. Mi-e teama sa numar cate ore voi dormi in urmatoarele 4. Si mi-e si mai teama sa numar cate ore de somn vor fi apoi.

                       

                                  Temerile sunt iubiri intoarse pe dos. LE SUCIM LA LOC.

 Numar relaxat orele dormite in ultimele 4 zile, le voi numara la fel pe sigur mai putinele cele dormite din patru care au ramas si apoi de la si mai putinele de somn care urmeaza e oricum o numaratoare inversa. Spre mine insami.

VIN ACASA. Aterizez la propriu intr-o muzica. Au anuntat la stiri de ultim minut ca pilotul intinde pista de cauciuc pana in zona Iron City (ce hilar, pe la ziua amorurilor vin sa topesc metale grele).             

                    
              http://www.youtube.com/watch?v=RGh8IpBg4wY&feature=related 

Consult meteo in zona inimii la Bucuresti. Tren de aterizare pe suflet, roti cu frane pe discul memoriei, montantii de aripi la sol, apoi un lift frontal spre Marea Neagra. Acolo locuieste cea mai frumoasa lebada a lumii, sufletul meu pereche. Acolo e Cort, iubitorul de lebede. Acolo e muzica si toata iubirea mea. Acolo sunt pescarusii din primavara cu care traiesc la unison pe un acoperis de oras. Acolo e gradina cu tei batrani si peste drumul de bibiloteca universitatii Ovidius. Un pic mai aproape si ar fi trebuit platita chiria pe locativul parcului universitar. La marginea gardului, chioscul cu stiri de ignorat zilnic si prajitura dungata Caraiman, adica o casuta boiereasca, un retro vis la Modern Mamaia Bulevard pontic, cu ceaiul lui, cu poezia lui, cu acordurile lui. Si putin mai incolo, ceva mai adanc spre mine e livada cheala, sunt toate valurile, furtunile, ploile, cerurile rosii, visurile, frigurile, inghetul, credinta. E lacul, e paduricea de salcami tineri, e campul ud acum, o lesa desfacuta, o alergare, e un caine alb, doua pisici, de fapt tot. Acolo e TOT. Ca si aici, acum, in mine. Imi miros teii magnifici, uriasi, monumentali, sacrali din ferestrele casutei la Constanta. Mai miros si pomii de acasa care traiesc tot pe la Euxinus prin mama. Miros a inflorire. Miros a IARASI proaspat. Miros a RE-VENIRE. Pomii aceia au fost candva plecati. O iarna au locuit de-a dreptul in alta tara. Le-a pazit Cort radacinile. Au inghetat la ramuri, si-au pierdut bogatia de fructe in spirit, au mutit de dor de ei si s-au intors. Am vazut samanta, floarea si moartea unei livezi. Acum ii simt revenirea pe rod, acum parca vor sa traiasca. Miroase a floare de cires, de piersic, de mar, de migdal. Ceva-ul pe care il imploram s-a intors. Parca ma intorc acasa odata cu el. Da, e cu iubire propozitia asta pentru ca vin cu dragobetele. Mereu m-am intrebat ce-o fi simtit Lazar dupa ce s-a intors din plecarile lui, ca toti s-au concentrat pe surpriza/efectul din jurul sau iar povestii ii lipseste o perspectiva.

http://www.youtube.com/watch?v=EYgd_3JLrMg&NR=1

       http://www.youtube.com/watch?v=mgkk0Hdwmo8 

DA. Vin  si pe apa. Si pe vant.

Un Jonathan Livingston. Fuzelaj de pene si lacrimi, randuri scrise candva in ceata, in sughit stins. De 4 zile, plus aceste 4 zile cate mai sunt si apoi urmatoarele dupa ele sa tot RE-VIN in acolo-ul din spatele cortinei, adanc la interior. Sa gasesc sper ca s-a facut o oarecare pace careia pot sa-i dau mancare zilnic. Ca un fel de impacare cu ceea ce e. Ah, reintoarcerile din noi. Si iarasi spun ca dac-as putea pastra intensitatea aceasta in plonjonul respiratiei mele zilnice as fi deja la lectia de zbor spre infinit.
http://www.youtube.com/watch?v=qDbToBxhZUo&feature=related

De ce vin? De ce plec? Unde le fac pe amandoua? Intr-un zbor de pescarus pe care l-am tinut odata speriata in palme in incercarea de a-i salva randuirea la cer. De ce? Venirile imi sunt ca sa ii vad cuibul in care primavara asta va fi el parinte. Plecarile imi sunt ca sa imi pese de cum se vede acest fapt minuscul de pe acoperisul unei case in era plasmei dintre patru pereti.

http://www.youtube.com/watch?v=o3UXV0crbOk&NR=1

Te-am luat la bordul de atac al aripilor mele, frânele aerodinamice propulseaza peste 4 zile in muzica si dragobete. O saga bizara. Ma caut in zborul pescarusului salvat  primavara trecuta. Venea la salut, ma va gasi el pe mine oricum, si-apoi plecam galagios spre Mart(i)e, doi alienati ai lumii ciopartite. Pe Mart(i)e fix anul trecut se intorceau acasa pomii plecati ai mamei. Acum acasa miroase dezghetul. Acum Re-VIN eu. M-am gasit. Ce frig e uneori.
http://www.youtube.com/watch?v=aZQlu7J35jk&feature=related

 
                      http://www.youtube.com/watch?v=yQ3WfbXNHH0&feature=related

                               

http://www.youtube.com/watch?v=nUZz8zscHdQ&feature=related