Vara din plex si iarna de pe langa el

     

http://www.youtube.com/watch?v=spBOZa87xIY

Iti scriu din plexul solar. Acolo ma aflu de 6 zile. Si ar fi teribil sa ma incetatenesc  in zona asta de acum inainte. Mi-as lua rezidenta pe termen lung, viata abia incepe, era adevarat ce se spunea. Pana  de curand, un an doi trei, a fost un fel de pregatire. 

 Am privit zilele astea in niste perechi de ochi straini, la intamplare si mi-am adus aminte de- o definitie provocatoare a iubirii. S-a intamplat un exercitiu simplu din cadrul unui program ca multele de trezire a constiintei. Un exercitiu prin care trec si acum scolarii proaspat sositi in orice clasa din India. Prin care treceau si calugarii pe vremuri. Imagineaza-ti ca in loc de povesti  sterile la o cafenea si  intrebari anoste despre cifrele din viata de vis-à-vis de tine, in loc de socializarea asta stupida plina de fete-fete mascate, stai fata in fata cu un necunscut, taci si il privesti drept in ochi.  Sunt multe de aflat in felul acesta curajos de a spune.  

Lumea oamenilor drepti  incepe cu o celula-liant fabuloasa. Daimonul lui Socrate s-ar cuveni sa straluceasca descoperit (de la el incoace) in fiecare.  

Putin streching pe logica mea, te rog.  Iubirea doreste frumosul? A dori presupune o lipsa, carevasazica iubirea e despre un ceva opus frumusetii de vreme ce tinde spre ea.  Iubirea doreste binele? Carevasazica iubirea e  despre orice altceva decat bine. Cum ambele raspunsuri sunt absurde, ramane  varianta de-a demonta insasi ipoteza. Deci iubirea poate tinde spre orice.  Abia asa am inteles vorba Diotimei platonice cum ca cea mai mareata forma de iubire  vede frumosul si binele Oriunde.  Mai greu pici de iubire, “falling into it ” e altceva. Implicarea e mai degraba intr-un proces de disciplinare, rafinare, redefinire a perceptilor. Cu viziunea asta noua, da poti iubi orice eticheta, orice pereche de ochi ciudati.  Iubirea e fiica lui Poros, (zeul Bogatiei) si a Saraciei, e in sine un spirit maret, un DAIMON la intersectia nesemnalizata intre Divin si Muritor. Limita limbajului meu si al tau ne impinge sa dam din umeri cand auzim de granita intre moarte si eternitate. Ce e aia, zici cand cauti un raspuns in liniaritatea termenului, asa cum cauti pe DN1 Busteniul  intre Bucuresti si Predeal. Asa-i ca e ajutator “a transcede”? Ok, deci intre. Intre ignoranta si cunoastere, intre bogatie si lipsa, intre moarte si eternitate, intre asceza si extaz, aprope o virtute aristoteliana, o excelenta, Arete. Intre, adica le transcede. Acolo sta iubirea. Vede Dincolo.  E o unealta in fapt, mai presus de actiunea de reoglindire a ce e in tine  manifestata prin A TINDE SPRE.
   
Iubesti ce e frumos? Tinzi spre frumos si bine? Ai putea vedea frumosul daca ti-ar lipsi in tine imaginea lui?  Pai si daca e in tine atunci il vezi peste tot,  gata cu etichetele. Iubim la exterior frumosul dinauntru.  Corolarul ofera o varianta atat de  pesimista incat devine el insusi nul in lumea creata pentru bucurie. Trebuie ca in tine e numai frumos. Cu tot felul de definitii.

Revenind, mai profund decat a-ti intelege umanitatea  e sensul privirii orientate spre frumusetea absoluta.  Se educa si asta prin scolile spiritului. Asa spune Diotima. Intai iubesti un om. Apoi vezi ca lui ii seamana altii si incepi sa ii iubesti pe mai multi. Apoi vezi ceva comun in toti si incepi sa iubesti IDEONul la absolut, dincolo de forma manifestarii lui, uneori alienanta in Xulescu. Cand iubesti omul esti fecund in trup. Cand iubesti samanta comuna in toti esti fecund in spirit.

O tehnica de respiratie te poate duce la sursa. Frumusetea lui Platon e prin plexul solar. Sta acolo bine merci. Iubirea e lopata cu care o aduci la lumina. Sau sapa, mereu le incurc, asa cum inca incurc cateodata rata si gasca. Ma rog, un instrument de adus plexul solar la lumina.  Locuiesc in el de 6 zile. Mai trecusem pe aici tangential. Recent, m-am cunoscut cu unii care mi-au dat o lopata. Sa sap. Era si pir. Cand i-am intrebat la ce e bun cursul asta, mi-au zis ca e ca si cand ai lasa in adancuri in fiecare dimineata o galeata de tabla gaurita. Cand o scoti din fantana e mereu goala, te uiti la ea  si ii intelegi greu sensul. Important e sa fii sigur si multumit  ca iti ramane  zilnic galeata curata si cand o scalzi in apa din tine si cand o aduci la suprafata.  Evident ca am ramas cu gura cascata si mi-am adus aminte pe loc de secolul consumatorist  de langa plexul meu solar. Acolo galeata gaurita  ar fi sigur dusa la reciclat sa foloseasca repede si concret cuiva. Sa iasa numaratoarea kilogramelor de fier vechi.  M-am culcusit mai bine inauntru. E  cald, e safe, e bine, e gratis, e un spatiu fara rival.

Dupa cateva zile cu Beatrice am retinut … de fapt, mai importanta decat niste cunostinte teoretic asimilate  e experienta  Sinelui care isi este suficient. Fara rationamente, ego, emotii, fara mecanisme inflexibile de gandire, stereotipii  si judecati anoste.  

Beatrice Iulini e un om ca noi. Respira dupa reteta de 10 ani, in fiecare zi, fara exceptie. Ce mai conteaza ca ii surprinzi inevitabile umane tare la un curs Art of Living? Oare eu am facut ceva,  timp de 10 ani, in fiecare zi, FARA EXCEPTIE, constient, voluntar, actionand cu vreun scop altul decat fiziologic? Cade greu raspunsul la ora asta. Beatrice Iulini are 43 de ani. Inseamna ca a inceput sa locuiasca in plex tot pe la 30 si ceva. Ziceau bine, viata incepe la 30. Categoric, avem timp pentru toate J !  

                   

P.S. "Lebedele astea sunt albe ca  mine. Iarna, inainte sa  le intepeanesca labele pe lacul de la Costinesti, vin repede-repede la painea pe care le-o arunca Alfa. O data, cand eram mai mic, m-am bucurat atat de mult cand au venit aproape de mal ca am sarit dupa ele in apa cam rece si plina sloiuri. Alfa m-a certat rau, m-a alergat pana acasa, m-a sters cu un prosop care mirosea a sapun si m-a uscat cu o chestie zornaitoare. Credea ca trag un guturai. Daca ar stii ea ce cald e la noi albii in piept m-ar lasa cu lebedele pe gheata. Poate as ajunge chiar la vreuna intepenita, as sparge pojghita pentru ea si ar putea sa zboare. Dar Alfa crede ca mie imi e frig cum ii e ghetii. Ham ham, blana uda e una, inima flacara e alta. A zis ca vine curand sa ne jucam. Si ca-mi aduce un os si mirosuri din Malta"