Exupery si o dilema...
Te vei dezvolta pe masura a ceea ce transformi, caci tu esti samanta. Ok. Candva suna rezonabil. Asa ca m-am incapatanat sa raman cu oarecare radacini in miezul unui pamant postrevolutionar tot mai sterp. Plecam pentru stoc de liniste si energii pe dedesubt dar reveneam abisal aici, in tara cu consum prin prize, cabluri, boxe. Mi-am spus ca asta e arta. Sa faci flori in pustiu. Iar astazi iti scriu pe fond (de nici macar adevarate) tobe in decor cu stuf in timp ce admit pe a-locuri mioritice nihilismul lui Cioran. Aproape de pe culmile disperarii lui aluneca pe toate apele in aval, spre mare, in delta de unde scriu, rabdarile mele. Am ezitat de cateva ori sa astern randuri negative aici, asa cum am ezitat la fiecare NU in paginile acestea. Ajungi in lume prin bunavointa sau (la fel de irelevant) inconstienta unor oameni dintr-o tara cu uriasi. Ai crescut, mai cresti, ochesti zei in jur dar tot mirata ramane privrea, ca de printre scutece. Potential mai demne de insemnari sunt cateva incercari de-a renaste de capul tau printre piticii din minte si mai ales piticii -mii- ce se impun urias imprejur. Pleci hotarat de-acasa sa mai poti sa hranesti nostalgii, optimizezi imagini, mai colorezi ideea cu un brad, un fan, o capita, un vers, o lupa pe-un genial anonim si te intorci increzator in tara ta, acolo unde ajungi sa citezi dintr-un personaj public cel putin suspect si care spune asa: „În afară de Dumnezeu, în această ţară oricine poate să apară la ştiri. Orice curvă poate fi transformată într-o doamnă, orice hoţ poate fi un om cinstit, orice politician e un înger şi tot aşa... Este o alchimie a mizeriei şi, din păcate, telecomanda este la noi. Cu toţii suntem vinovaţi..” (Dana Andronie). 
Cu mintea obosita de elucubratii filosoafe pe care le intelegi doar pana la un punct, vrei vacanta, vrei Paller, vrei Plesu, vrei Liiceanu si reverii spre verticala alergand orizontul de la orizontal. Incerci perceptii, analizezi stari, observi, construiesti senzatii, vezi chiar niste variante de a trai mai peren asa in concret, arunci vorbe ca sa inregistrezi reactii plus pe a ta la ele. Adica descoperi o groaza de jucarii fantastice de 32 de ani minus orice responsabilitati in afara de aceea de a-ti vedea de ale tale. Exista cineva care ma intriga si aproape frustreaza pe un alt sector (un subiect absolut neesential aici) dar e de admirat pentru convingerile ei (limitative si limitate) ca stie ce spune. E ingrozitoare nevoia romaneasca de decisiv, de alb si negru si traducerea ei in fapta unora- de pilda a mea, ingrozitor cum incep (acum dupa toate traversarile pe rosu, la intersectii de traditional versus postmodern) sa dau dreptate unora din randul carora oricum m-am smuls intuitiv demult, putin inainte sa ma prinda ei cu capul meu in latul lor.http://www.youtube.com/watch?v=I23Bkk92124&feature=relmfu
In tara PLAIului intraductibil, redecorat isteric (poluat fonic, agresat estetic si cultural, invadat amarato- orientalo-influento-colorato-kitchesco-stridento-coafat, asediat mental, epidermic sau in orice alt fel imaginabil), nemultumirea ta gaseste numitori comuni cu oarecare frustrati ce poate glasuiesc din spatele neimplinirii lor carieristice de tip Dinu Paturica. Agresat la randul tau (oarescum mai subtil dar tot sacaitor), ajungi sa speri cretin in propusele lor fugi alchimice pana dincolo de mizerie; aproape digeri definitia Andronie desi o vezi interpretata ici-colo tembel, trunchiat si neargumentat de oarecari facatori de carti sau suflatori in ele la pokerul informatiei pentru tugulani dispusi sa imprumute opinii. Ma reped sa te asigur ca marea tristete in context e alta decat ca madama viseaza sa formeze opinii si gusturi in timp ce la ale ei mai este de lucrat. Marea disperare e ca dupa cinci ore in aval, pentru un alt departe de oras, incolo catre stuf, un om care se lupta cu Marx, cu Hegel, un om care studiaza (imediat la ea acasa) filosofie orientala si care si-a propus doar pariuri cu el insusi, e dispus sa simplifice brusc tot, sa se separe pe sine de rest, in agatari spre definitii de revista si sa intinda aratatorul de bebelusa spunand ca Andronie : MIZERIE, asa nu!http://www.youtube.com/watch?v=Us-TVg40ExM&feature=relmfu
In spatele definitiei sta o tristete ce se cere rumegata. Ne aflam in deriva intre alb si negru, cu ingerii la dreapta si la stanga si zicem: pe aici, pe acolo, dihotomii, da, nu. Si ne infigem in cate vreun plan, zicand ca ala e si restul ba. Ma aflu in locul de unde daca privesti cu ochii lor ajungi la pitici, la mici, la beri si armonii in ton iar privind cu alti ochi iti vine sa fugi total inadaptat spre uriasi. Da, am primit si eu o telecomanda ca tine si e liber la butoane pentru fiecare desi privim deodata acelasi ecran. E necesara o TVportare acolo unde precum in cer e si pe pamant, unde e loc de gri, de nuante, de hoti, de curve, de prosti, de rai, de mincinosi, de subcultura cu acces la boxe sau prize. Putini au inteles de ce plec. Si mai putini inteleg de ce revin in tara mea. Acum probabil o sa-ti sune iarasi ca in plop: pentru acceptare uneori se impun totusi distante. Cand ai ajuns sa stabilesti ca in Romania langa fiecare priza se gaseste macar cate un prost e rost de actionat telecomanda. Ok, ne dezvoltam pe masura ce transformam, caci suntem seminte. De aceea revin intermitent la glie. Dar mai stiu biblic ca lutul si praful transforma samanta diferit. Spuneam de pariuri grele, de locuri, de sfere, de ideal, de viziune, de calitativ la Absolut. Confesiuni aici mai putin, mai tii minte? Decat atunci cand folosesc cuiva. Uite una: iti scriu de pe langa stuf, teoretic departe de lume si in loc sa il aud tremurand in vant, acopar dezastrul audio de vis-a-vis de piscina de la Green Village cu o mizerie mai mare: a mea. De aceea plec. Pentru acceptare se impun distante. Verificat pe pielea-mi alfel filosofala, circumspecta la multe. Spuneam de pariuri grele cu tine? A dovedi ca doveditul e o absurditate.
Sa poti sa pleci, sa vii, sa stai, sa fugi, sa fii, sa uiti de tine printre boxe, sa te intorci in Tot, in Una, sa te gasesti acolo si chiar atunci, in clipa ciudata sa ai cu tine tot ce iubesti, tot ce dispretuiesti, tot ce separi de gustul tau, de opinia ta, de rafinamentele tale, sa stai Zen intre toape si Zen intre mici care papa alti mititei usturoiati, Zen deoporiva langa idiot si docent, Zen inaintea curgerii cu aur si Zen intre bube, ochi pisicesti pandind manifestarea cea ingenioasa a Ta. 
Da, sunt Inca agasata de oja, de muzici, de claxoane, de replici, de snururi pe sub fese sau sfori trase altfel, de tip de privire, de definitii categorice a la Andronie despre cine e cum, agasata de pretentiile de autoritate in domeniul bunului gust, al bunului simt, al bunului mers al lumii, dar mai ales agasata de raspunsul meu la toate agasarile locale. Stii ce mi-a iesit din aceasta agasare?? O idee supeeeerba, ca mereu e o cheie pentru orice zid.
Incheiem paragraful cu confesiuni, de aici incolo ti-ar fi inutile. Pastram doar concluzia: in mijlocul mizeriei, telecomanda e la tine, apasa-te pe butonul inimii sa schimbi perspectiva. Sau fugi conform reclamei in orice alt film care iti pare mai putin mizerabil si ai uitat esenta: E BES-TI-A-LA Viata! Cu tot cu zgomot de fond. Recent eu am construit de pe marginea lui o trambulina. Mi-a luat o groaza. Dar merita, jur! Un zid, un drum, o poarta, o cheie. 
P.S. Am recitit. Ceeee geometrie progresiva de atitudine!As fi putut schimba tonul introductiv sa rimeze concluziei. O las vers alb. Discrepantele probeaza calitatea cheii mele. A pleca. A ajunge. A fi. Plus cea mai trista DEDICATIE pentru Tara mea:
Ce poze faineeee :X:X:X:*::* Ale.
ReplyDelete