Cine e treaz intr-o dimineata de sambata cand zorile de toamna s-au dus cu tot cu recolte prin cosuri si pivnitie?Cand la ora asta din decembrie e inca intuneric si petrecaretii isi distileaza deja alcoolul de weekend in vise?
Pe insulita galbena e oricum multa pace. Dar sa descrii o plimbare la 5 dimineata pe strazile ei presupune a fi in stare sa transcezi cuvantul liniste. Poate incremenire? Aici, evident, dai de apa in orice directie o apuci. Am stat pe banca in Msida privind la padurea de catarge albe pe langa care trec zilnic si numarand minutele pana la intalnirea cu masina care o aducea pe Anuradha.Pe cer am numarat doar pana la unu. Una luna noua. EKATAA ASTU NAH. Toti suntem Unu. despre asta vorbeste Anuradha, despre dincolo de Unu imi spune la cursuri genialul Zammit. Teoriile astea doua le visam confruntate la Mnajdra in Zurrieq, loc mai batran dceat piramidele din Gizah. Plan reusit, dar pana acolo mai e. Mi-e inca neclar daca eram deja in transa cand am urcat in masina, de la scartaitul e moristi, catarge si luciu de apa sau daca am intrat brusc in transa cand am dat de patru perechi mute de ochi uzi si de tonalitati inalte de Paganini. In incremenirea sfarsitului de noapte, vaj vaj o invrateala de morisca la catarg, o frana in spatele bancii mele, o portiera deschisa, paganini la maxim si PAC, in urma mea protiera. Plecam din incremenirea ce tocmai o lasasem afara. Am continuat cu Paganini prin bezna, cu perechile mute de ochi lichizi, cu pini aliniati pe drum spre Zurrieq, unde aveam sa descopar o georgrafie ca o covata rotunda (nu ovalele de lemn de la muzeele satelor romanesti), inclinata spre cer, cu partea mai joasa rezemata de un tarm inalt.
Pamantul, o jumatate de sfera cu diametrul la 45grade inclinatie fata de talpile mele, cealalta jumatate de sfera, apa si cer. Barbatii viseaza femei inocente care sa se astearna, convinse, fara sa compare. Sau ii consoleaza antonima, femeia care a comparat mult si care ii valorizeaza in cunostinta de cauza, aplaudand la pauza in gara lor.
Oare cu locurile de pe pamant cum e? E bine ca ajung la Mnajdra si ma gandesc la toate amfiteatrele prin care a trecut umbra fiintei mele? E bine sa spun ca Delphi, Ephesus, Colloseumul, Myra, Knossos, Kas si alte cateva prin Mediterana m-au atins mai putin eficace decat amfiteatrul acesta natural? O fi locul in sine sau perceptia mea noua asupra a orice? probabil mai important decat raspunsul aici sta putinta de a privi cu uimire in fiecare secunda adiacenta unei respiratii de pamantean. Cu experiente pe harta sau dincolo de ele, fara aceasta putinta de a privi in jur ca pentru prima oara, scapam esenta si alergam in cerc, ca un hamster pe roata (wow, asta si mitul lui Sisif vor fi un alt topi, promit). Se platesc sume caraghioase pentru (si se viseaza o viata la) pachete turistice. Cand banii aceia ar trebui investiti in cursuri de dibacie in a privi. A dezvolta functia mirarii. Asta cautam abulic prin lume, in locuri noi, cu foto-camera spanzurata de gat. Desi la fiecare 7 ani suntem noi insine un loc total nou pana la ultima celula. Iaca destinatie exotica, nosce te ipsum.La Mnajdra am privit iar, in felul meu nou de a privi la oameni, lucruri, locuri si umbre. Templul, un fel de bunic ziceam al piramidelor de vis-a-vis, s-a inrosit in lumina rasaritului. Te surprind cumva cu informatia ca adevaratii destepti fac socoteli complexe mai departe de strict raza cercului in care se invarte persoana lor? Ba, iau in calcul la temelii de case pentru toti, de-a dreptul miscarea pamantului pe langa soare. Si ce facem noi, tu si eu intre timp? Poze la ce au trudit ei pentru un Rasarit si bugetul cercului familial la Craciun. ''Traind in cercul vostru stramt, norocul va petrece, caci eu in lumea mea ma simt nemuritor si rece.... ''
A suierat vantul pe marginile inalte de tarm. Si au fost tot felul de revolutii pe dedesubt la vesta. Linistea din oras s-a facut acolo tumult de energie calda la ruptura noptii in zi. O baie de sunet.
Pe poteca pietruita, la intoarcere, raman in urma cu Anuradha. Nu indraznesc sa maresc pasul sa ii ajung pe ceilalti. O las, firesc, pe ea sa decida ritmul. Toti au disparut in cer, dupa covata. Ma pomenesc ca pun intrebari. Zambeste, vorbeste. Culege o buruiana (da, cu mainile acelea ale ei de care ti-am povestit deja cum m-am priceput). Gusta buruiana. Spune un nume. Din cele doua serafice, intinde dreapta spre mine. Uite, zice. Am gustat. Un fel de marar salbatic. Ii spun de Michael Zammit, de Sankara, de Advaita, de non-dualitatea care depaseste limitele impuse de UNU. Fata ii devine brusc mai exotica, privirea concentrata, pasii mai masurati pe poteca in sus, la cer unde se termina copaia in care suntem. Imi vorbeste de Aurobindo, de orasul universal, de proiectul de la miezul noptii de 31 decembrie.11 minute de gandire la unison, o umanitate de 6.8 miliarde gandind pentru 11 minute ca toti suntem Unul. Ma trec fiori pe sira spinarii imaginad fluxul de energie ca un tsunami global, de la est la vest, la cate o ora departare, in fiecare tara care a auzit de ea (si sunt muuuulteeeeeee), de EKATAA ASTU NAH http://www.ekataa.net/program. Auroville. Locul in care voi trai o bucatica de viata. Anuradha o tine pe a ei cu Unu. Daca dihotomia nu exista, daca totul e non-dual, de ce descotorisirea de trup pentru a ajunge la spirit? Am preferat sa presupun ca intrebarea era retorica ori cel putin adresata lui Zammit (o sa il intreb eu pentru ea, la curs) sau eterului. Doar nu era sa-i raspund tocmai eu, atat de aleator aflata langa ea pe poteca.
Michael Zammit ma scalda la cursuri in non-dualitate. Traieste 6 luni pe an in India. Friggieri (celalalt zeu pe care vreau sa il traduc la colegii de la Ovidius) il intreaba: ''Bine, ce faci acolo 6 luni? Traiesc. Implicit de facut fac mai nimic.''Sunt tot in ceata. Imi plac amandoi. Ori Unu ori dincolo de limita lui Unu. Ii ingramadesc pe amandoi in aceeasi covata. Diferiti dar deopotriva necesari. Asta suna a non-dualism, Uite, vezi de asta inclin sa merg mai mult pe mana lui Zammit, advaita e permisiva, cuprinde pe dincolo de orice. Dar si Ekataa Astu Nah e o maretie.
Apoi am baut toti ceai in casa cu cristale uriase a lui Alfred, colegul meu de breasla in NLP. Apoi a fost plecarea Anuradhei inapoi la Paris. De atunci pana azi cand scriu am descoperit cursul lui Zammit de dezvoltare personala. Simtisem ca face mai mult decat profesoareala la universitate, interpretarea aia de Platon de aici vine. A vorbi despre legea atractiei e pur si simplu redundant azi. Toata lumea o stie. Atragem exact ce ne place. As fi putut sa aleg 10 alte optionale. Le-am ales in schimb numai pe cale ale acestui om, fara sa am habar ce face in Malta. Mi-a prezentat-o pe Anuradha cu Auroville al ei din India, asa am aflat despre Art of Living, http://artofliving.eu/index.php?id=4043&L=0 Berlin si verile la ashram, despre Alfred si saptamanalele dusuri matinale de sunet in copaie. Ai incredere, pe acest pamant rotund totul trebuie ca e perfect.
Cand intelegi Legea Lumii pasesti FARA GRABA pe poteca. Daca dai de buruieni, in loc sa te sperii le gusti si le gasesti aromate. Ca totul e Unu. Si ce e in tine, e imediat in afara ta. In jurul meu de cele mai multe ori e muzica. Azi ONE e cam asa. http://www.youtube.com/watch?v=ZpDQJnI4OhU
P.S. Fotografiile de la Mnadjra sunt la Anuradha. Cand le primesc, vei stii.
Da Omule, ai dreptul, ai dreptul la orice gandesti si doresti si simti, la tot ce fiinta ta tanjeste si aspira, pentru ca poti orice, si iti poti realiza visele, dar cu conditia sa fii constient de ceea ce inseamna asta, de faptul ca totul se obtine foarte greu si cu efortul contientizarii tale asupra tuturor aspectelor din viata ta care au sensul si scopul de a te dirija si corecta pe drumul pe care ai pornit de mult si pe care doresti acum sa-l mai desavarsesti cu inca un pas. Spyka
ReplyDelete