Lindsey a construit un cvartet al ei in care canta la catedrale si diverse sindrofii. Lindsey iubeste multi oameni. Lindsey e frumoasa. Lindsey are un pod despre care ti-am mai povestit si o casa cu gradina in mijlocul livingului. Lindsey ingrijeste o pisica si o testoasa care stau in picioarele ei chiar si cand spala podelele cu apa rosie de ploi dinspre Africa. A ingrijit si doi papagali uriasi pana intr-o zi cand a uitat usa deschisa la colivia din gradina si au fugit. A inteles pana la urma bucuria mea si m-a lasat in pace sa aplaud la eveniment. Ii cunoscusem pe papagali. Ei pot sa ii povestesc...
.........despre omul care matura cu o creanga mare de palmier trotuarul pe care merg zilnic la scoala.Tot sper sa arunce si petale de trandafir intr-o zi. 
.........despre spuma alba din piscina artezienei din campus. Ca o zapada uriasa de netopit in soarele caldut, niste tone de Pur cu lamaie pentru vase si.. poc!...ai Muntele Alb cu trei gheizere tasnind haotic in sus sa inmulteasca marea de clabuci. Ce idee!.......despre autobuzele fara usi dar cu clopotel pentru opririle in statie,
.......despre confuzia mea de fiecare data cand ma invita pe locul soferului.
.......despre diamantele din faras, dupa ce mi-am improspatat camera.
.......despre broccoli cu iaurt, despre creioanele cu varf perfect din biblioteca pe care scrie God loves you so I love you sau despre farfuria cu care a plecat chinezoaica si pe care o iubeam pentru ca scria rotund pe ea... Spring is here, Spring is here, Spring is here....
Da, ii povestesc miniatural pentru ca mereu o distreaza perspectiva inedita asupra unui loc, ei comun.
Lindsey iubeste muzica, deci eu o iubesc pe Lindsey. Si pentru ca ea iubeste pe oricine, m-a invitat la reuniunea muzicienilor ei. Acolo au fost Edwina, o lesbiana siliconata in ciuda oricariu mascul, Alfred, care se da pe banii lui prin zonele pietonale ale Europei sa construiasca in grupuri de 50 showuri istorice despre cavalerii maltezi, James care l-a citit pe Tolle si pe Donald Walsch si uraste programele religioase duminica la radio (wow, credeam ca numai eu mai ascult radioul acasa!!!), frecventeaza cluburile din Paceville si imi spune ca alte romance castiga acolo 200E/ora. Stiu. Cu stigmatul asta de romancuta peste hotare am luptat la Bursa muncind, in Cipru in vacanta, in Italia pe bicilcleta, in Barcelona la Pav. Dar sa nu deviem, subiectul ar fi amplu.
Toti astia canta pe corzi. Vocale, metalice, de plastic. Ma aflu in plina muzica, in plina Mediterana. Se canta live si, mai ales, cum imi place mie cel mai mult, ad hoc, cu instrumente prin portbagaje, cu muzicute prin buzunare si viori de la vecinii din Balzan. Ce Bremen! Malta! Paganini noaptea ziceam, in masina spre Zurrieq, Lindsey in concert peste tot, corale de Craciun prin campusul decorat ca o fila din cartea de povesti, ciudatii astia din Balzan si difuzoare pe strazi impodobite la Valletta.
Au aparut brusc multe flori rosii in pomi. Am privit de aproape la unul si m-am crucit. Pomii astia rosii sunt florile noastre din ghivece pe care le tinem in pivnite sau inveltie in ziare, la intuneric, sa faca frunzele rosii in Decembrie. Pomii astia sunt varianta MAGNA a Craciunitei noastre. E vremea Craciunitei. Revin la subiect. A fost doar putina muzica pe fundal.
No comments:
Post a Comment