Vant inspre Indii

Incerc povestea celor mai frumoase
maini din intreg universul radiografiat pana acum de simturile mele. Incerc o poveste in limba romana despre o femeie care a crescut si a trait in limba sanskrita, aia cea mai de demult posibila, mai veche decat insasi sanskrita clasica.

Incerc imposibilul pentru ca aceste cuvinte nu au decat un continut semantic limitativ raportat la intreaga lume vorbitoare. Adica in cerc sa SPUN in SEMNE romanesti despre SUNETELE unei limbi universale perfecte, construita sa poarte vibratii dincolo de semnificatii mentale.

Glasuirea alfabetului sanskrit e o poarta spre o experienta teribila. Cat se poate de concreta in fizic, in realitatea imediata. O experienta a transformarii starii de spirit intr-un minut. Da, iata iarasi un fel de eudaimonie. Acum nu e aristotel sau Platon, e Dr. Anuradha Choudry si printre alte minuni saptamana asta sta cuvantul ei sanskrit despre fericire. 

Fericire egal spatiu bun. Orice loc, pentru a ramane bun e ferit de intruziuni la intamplare. Trebuie usi. Garduri. Porti. Ziduri. Busuioc. Usturoi. Ce vrei tu. Caile de acces spre spatiul interior sunt simturile si mentalul. 7 usi spre fericire. Si un TU direct responsabil de ce trece prin ele. Dupa portar, spatiul se tulbura sau e cristal. Sau Bun. Adica Fericit.

De cand tot intalnesc oameni atat de frumosi traiesc sacaitor nevoia sa ii ordonez sistematic pe feliute, sa nu se piarda nimic, sa ii pun pe tartine si sa ii servesc intregii lumi dragi mie. Si am senzatia ca transmit a o mia parte dinntr-o jumatate a efectului lor in mine. E un chin. Ca si cel de acum cand vreau sa pun in semne (nici macar nu le AUZI) niste sunete cosmice de alfabet. Categoric absurd sa astept in tine efectul lui OM si al incantatiilor acestei gratioase indience.

Doamne, ce GRATIE!   Am privit, chiar am PRIVIT dincolo de ochiul fotografic, dansul mainilor de femei in Asia, le-am studiat miscarile bratelor in costume cu sclipici. Tailandeze exotice, filipineze oarecum umile, chinezoaice imperturbabile, topaieli de stick dance malaezian, femei spaland la cascada in jungla, la ele acasa. Cand eram copil doream sa am in cadou '''surprize'. Apoi surpriza a devenit in sine cadoul meu preferat.

Ce surpriza? Ce cadou...?
Indianca aceasta mi-a aplicat un electrosoc cu vibratiile ei cu tot. Degeaba citisem despre OM la Eliade in adolescenta. Degeaba i-am devorat pe Maitrey a lui si India lui si pe cea Secreta a lui Paul Brunton. Degeaba Corut cu OM MANI PADME HUM. Degeaba. Erau CITITE.

Cum e aia electrosoc? Pai uite asa: sa stai intr-o sala si sa astepti cu ceilalti o personalitate. Sa apara proful tau de fericire (el insusi un geniu pe doua picioare), sa fie -element de noutate- vizibil emotionat, sa constientizezi o oarecare tensiune si discutii pe coridor. 

Apoi sa apara o femeie in sari, cu rucsac si cu palmele goale (propozitia imi aduce brusc aminte de scena sarutului ofranda pe bratul lui Maitrey, dar o las asa nu schimb, chiar parea dezbracata la degete).

Daca inceputul ar fi fost altul surpriza era previzibila. Insa greu de anticipat cantecul si dansul mainilor ce au urmat salutului firesc, de om occidental oarecum preocupat cu intarzierea nedorita.

E simplu sa pui o eticheta pe un om. E bulversant ca omul sa isi justifice doua etichete antagonice. Ca si cand ai un borcan pe care scrie magiun si dedesubt zacusca. Acum, mai ai curaj sa bagi lingurita si sa gusti?

Am incercat. Am scos toate sunetele si am dat din maini in toate felurile in care si-a dorit pentru noi. Am simtit ecoul fizic al cuvintelor acelea si ma duc in India. N-am vazut in viata mea atata gratie la un loc intre niste varfuri de degete si cot. Pur si simplu degeaba am platit intrari la spectacolele pentru turisti prin tarile alea exotice. Cina pe croaziera si dansuri de acompaniament, sali de spectacol cu travestiti efeminati, Beijing Opera luxos sau dans in talpile goale printre tufisuri in jungla.

VAX. ZERO. AM DOAR O COLECTIE DE FOTOGRAFII PENTRU UN EGO ROTUND. 

Uite, se mai spune ca prin Asia si japonezele dau din evantaie in chip interesant. Gheise si indience. Astea mi-au scapat. Te pomenesti ca si prin Tara Soarelui Rasare e gratie pe la incheieturi. Sa fie, eu mi-am promis demult ca incetez cursa pentru colectia de fotografii.

De azi, in Malta locuind, dinspre vest inspre Indii bate    iarasi  vant     prielnic in panzele mele.

Joe Friggieri si cartea lui de tradus pentru studentii de la Ovidius. Si patalamaua pe cursurile de aici. Si alte cateva maruntisuri. Plus dragostea mereu in toate. Si-atunci lasa sa adie dinspre Indii a ashram, a sanskrita, a poveste de iubire atipica printre banane, regasind sacrul in cuvantul inceputului de lume si intr-o ciupitura de chitara.

Da, mereu muzica pentru ca sunetul e la originea lumii. OOOOOOOOOOOOOOOOOMMMMMM!

NECUVINTELE lui NICHITA!
http://www.youtube.com/watch?v=XPSQuwO8pgQ

Asta folosim, necuvinte. CUVANTUL e cel in SANSKRITA! SUNET, VIBRATIE, MISCARE DE MAINI

El a intins spre mine o frunza ca o mana cu degete.
Eu am intins spre el o mana ca o frunza cu dinti.
El a intins spre mine o ramura ca un brat.
Eu am intins spre el bratul ca o ramura
El si-a inclinat spre mine trunchiul
ca un umar.
Eu mi-am inclinat spre el umarul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteteste seva lui batand
ca sangele.
Auzeam cum se incetineste sangele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am ramas un pom singur.
El
un om singur

P.S. Iti mai spun un cuvant frumos, de origine semitica. ''A IUBI'' in malteza inseamna '''instrumentul care te duce la centru''. Iubirea, un instrument pentru ajungerea la centru. Iata, plin de chei spre fericiri pe blogul asta, exact cum promiteam.

   

P.P.S. Dr. Anuradha Chourdry - Psihologie Vedica si vibratii cosmice in pronuntarea cuvintelor sanskrite. Workshopul asta o sa coste o mica avere in dimensiunea mea de chelnerita. Si unde mai pui ca ma intorc pe jos vreo 4 km.. hehe... nu-i asa ca merita pentru o seara de miercuri? Asa ziceam si eu :)