Speechless

Fila de istorie. De la Fireball la Sizzling.

http://www.youtube.com/watch?v=MbgDyMa-TRM
Pe scurt, ca istoriile sunt greoaie. Iar cele personale sunt cu atat mai mult plicticoase.

Cand mi-am aprins claia prima data intr-o biserica la o Inviere de oameni, am zis ca e ok. Am taiat cateva suvite si am trait mai departe.  Cand chiar mi-am dat foc la cap, ca intr-o secventa de film comic intr-un club la Praga (intim, frumos cu muuuuuuuuuulte lumanari exact  de care imi plac mie), am zis ca e mai mult decat o intamplare. Mi-am luat de pe ochi sacoul pe care il aruncase Carmine ca sa ma stinga si mi-am promis sa fiu atenta la luminile din viata mea. Am mirosit a porc parlit o saptamana si pana la urma mi-au crescut genele lipsa.  Mi-au zis  de-atunci Fireball iar eu am reusit sa verific ca unii imbratisasera fericiti apelativul si aminteau episodul incins  ca sa circumscrie mai larg termenul. Erau  multumiti de scuza pe care le-o servisem.  Am definit si eu pasajul drept harrassment oarecum inteligent si mi-am propus sa trec peste.

Aici venisem sa incerc echilibrul starilor Zen, o racoare a spiritului, o oarecare detasare de focul dorintei. Acum imi zice Sizzling. Deci, clar mai am drum lung.

[ Scap platoul incins intr-un restaurant pretentios si intamplator plin, fac in general dezastru si explicit harcea-parcea hainele cucoanei si coafura ei savanta, ma distrez infundat deci  voluptos la imaginea lui Charlie valsand pe gresia plina de uleiul din fostul platou, recurg cu bun simt  la niste NLP ad-hoc, dovedit de success la momentul de la revedere in termeni foarte amicali. Managerul  ma intreaba daca ma cunosc cu cei doi care par sa fi avut pe banii lor o seara memorabila. Da, David, am facut cunostinta, iti povestesc imediat.

In rest, zgomot de minti absente, cei mai multi mesteca, ici-colo unii se hranesc. Simt priviri calde de jur imprejur. Amenintata de glaciatiune, lumea reactioneaza foarte bine la cald, oricat de incins ar fi. Manifesta-te! Poti fi chiar si a Sizzling Plate, esti TU pe-o farfurie cu traiectorie inamica. O secunda e de ajuns; de-atat e nevoie ca sa reusesti  sa privesti  la tine dintre candelabrele chinezesti! Si-apoi ai putea sa transformi orice dezastru gras in prilej de inaltare ]   

Ok, am facut inca o prostioara. Dar Fireball si Sizzling Plate figurativ zicand sunt mai mult  zau decat o fon (fa)ta incinsa. Cred ca e vorba despre pragul uman de rezistenta la un temperament fierbinte. In acest sens, constat a doua oara ca oamenii iubesc situatiile hot. Si mai constat ca ceva din mine se joaca la intervale facand oamenilor pe plac. Astept cu interes sa aflu ce-si va alege maine Ceva-ul drept context sa-si manifeste prin mine si creativ fierbintelile.
Cu iubire arzand fecund a viata,

Fireball.  Alias Sizzling.

 Adica expresia lui Ceva in fierbinte!

                            

O plimbare de voie. Existentialism si Sartre.

Sunt condamnata la libertate. Condamnata sa decid in fiecare secunda. Orice motiv destept as inventa, ar esua sa anuleze necesitatea absoluta ca eu sa decid. E imposibil sa subscriu altei variante decat aceleia de a alege  acum si in fiecare  alta microsecunda a vietii mele. A sta deoparte se cheama tot alegere. Un lant nebun de cauze ce se determina una pe alta. Caruselul isi opreste invartelile in Cauza finala, vorba lui Aquinas.  Teoriile aposteriori  plac pentru ca lasa optiunea  de-a experimenta  pentru confirmare. Experimentez. Si  cred ca deterministii au gresit doar partial. Da, actionez conform unor scheme pre-conditionate, dar conditia initiala am creat-o tot eu (cand ma uitam la mine de acum si am zis: “daaaaaa, vreaaauuu, ce combinatie interesanta de provocari e acolo” ). Conceptul de liber albitru ramane astfel  in continuare just.  Acolo, in spirit AM ALES de unde am plecat acum vreo 3 decenii si ceva. Si acum continui acelasi lant. A alege. A decide. A trai viu. Ar trebui  doar sa tin minte. Haide, adu-ti aminte, umbra  sarata de lut! Incearca memoria neantului si manifesta curajos libertatea pe care ti-ai ales-o.  Libertatea  la care te-ai condamnat de buna voie. Ce tot  ascunzi frica de-a fiinta  in zeci de mii de truisme.

Cand mi-e groaza de mine dau vina pe exterior. Si zic ca Laplace ca daca mintea umana ar cunoaste toate legile naturale, atunci ea ar putea prezice cu claritate evenimentele din trecutul sau viitorul oricarei entitati vii. Multumim  fizicii moderne care l-a tras deja de urechi pentru mersul lui prin strachini si pentru incercarea de-a ne convinge de adevarul fatalist. Putem cunoaste situarea in spatiu a unei particule dar atunci ne va scapa felul in care ea se misca. Sau invers, putem determina miscarea unei particule dar atunci ne-ar fi cu neputinta determinarea ei in spatiu. Ce frumos. Adica, te lupti cu o incertitudine majora incercand sa delimitezi/definesti/urmaresti/prezici  o actiune, fie ea chiar microscopica. Corolar, la nivel subatomic imi este imposibil sa cunosc viitorul (Heisenber, Principiul incertitudinii). 

Sartre, ai avut dreptate, desi te-am inteles cam greu si pe tine. Suntem condamnati la libertate. Si totusi, ce vad in jur sunt numai puscarii!

Un cimpanzeu  traieste o mare parte din viata in cusca. In jurul custii lui au crescut copaci si oamenii au construit din ratiuni financiare un parc zoologic care sa atraga turisti. Administratorii parcului deschid larg portile  si cimpanzeul se poate considera  eliberat; are in fata o padure de banani pe rod. E o zi mare, menajeria pregateste aplauze pentru  primul drum liber. Stii ce face? Am vazut cu ochii mei.  Pare putin speriat…. paseste vreo 20-30 de metri…. se intoarce inapoi  si din pragul custii lui cu usile deschise priveste spre verde cu niste ochi inspaimantator de umani.  Probabil si-a spus in limba lui cimpo ca tot aia e. Intr-un fel  da, e tot aia, tot paros si cu fund rosu se afla deocamdata si tot cu bilet platit se sta la intrare in viata lui.

Dar  cred ca se poate si altfel.  O banala chestiune de obisnuinta  in a schimba  perspectiva. Atat si pot sa zic: bine, azi mi-e frica, stau langa gratii si ma uit. Maine fug,  iau o banana si o mananc in siguranta  pe teritoriu-mi cunoscut.  Poimaine am sa ma uit si putin in sus la crengi in timp ce fur banana. Am sa adorm cu imaginea aceea de frunze  si crengi pe fond de cer. Si cred ca intr-o zi cimpanzeul si-ar aduce aminte ca locul lui e atarnat de liane. Respectam totusi gratiile ca pe o alegere libera. Dar sa fie in cunostinta de cauza zic, anonima, dar s-o stim si noi. Eu intre timp imi antrenez memoria  sa-mi aduc aminte de libertatile pe care visam sa le revendic in conjuncturile de azi.  Conjuncturi  create  in alegerile de ieri. Alegeri de ieri determinate de mine, Cauza finala, intr-un timp si-o logica uitate.

Pare o puscarie. Dar am intrat singura si mi-am lasat portile deschise. Acum sunt condamnata sa aleg. Sartre!

P.S. Promit  sa revin, maine dupa examenele la dezvoltare umana (psiho) si problemele filosofiei, cu o poveste PICANTA, INCINSA si aromata chinezeste in care se spune despre cum si-a cules din par o lady coafata cateva bucati de vita cu ananas. (din peripetiile unei chelnerite foarte filosoafe care isi exercita abilitati de PR formate anterior ca sa dreaga cea mai mare catastrofa din istoria vitei incinse).

                                        http://www.youtube.com/watch?v=EAchKt2xjsw

 

                                          

 

                            

Pas in mistic

             

Undeva, intr-un segment de timp oarecare, printre moleculele tesuturilor care alcatuiesc acest binevoitor trup al meu, undeva si  poate la intamplare, printre aritmetici genetice  spun, mi s-a strecurat un genom din hoarde de migratori.

In sens carpit larg, o clipita din continutul inconstientului universal  s-a manifestat in gand de duca la multi oameni in cap. Si cum gasesc ca port pe  umeri un fel de cap de oameni, plec bajbaind de la asta premiza  spre  explicatia comoda la conjuncturile in care ador sa ma plantez de buna voie  si pentru care ma asortez  ba cate cu un rucsac, ba cate c-o poseta,  dar utilate mereu si necesar  cu  semne doua-trei de intrebare.  

La imperfect : lucram la echilibru. La observarea starilor.  La temperat excese.  Subliniam frunzarind ori chiar intelegeam, dadeam pagini, imi pria in  gand. Ei bine, degeaba.  Am pus de-un foc pe plaja, m-am alergat cu-n bat si-un caine si m-am intors in mit. Priveste rastafariani batand din tobe. Adica mai bine focus pe tobe si  niste suflatori verisoare mai mici cu buciumul nostru. Apoi luna. E rotunda plinuta, e cred data cu crema de noapte ca ii luceste scoarta si- aduce aminte de Beowulf.  Cum face lupul?? Aaaaauuuuuuuuu.  Miroase intai a Sambuca si apoi parca a joint (cand ajungi la asta, oricum nu mai conteaza ordinea). Amesteca-le cum vrei . Sfarseste cu toba, incepe cu invartita de popice luminoase (mai ceva ca mevlana sufista), incepe cu cainele daca gasesti potrivit,  apoi respira tehnic in didgeridoo, termina cu Luna sau cu care femei mai pline gasesti….fa cum vrei. Dar daca mai esti tot postmodern  din clipa in care ai dat de-un foc  eu renunt la ce am inceput acum aici. Pentru ca e simplu, cand vrei la opera pui cravata si tocuri (ideal pe trupuri diferite) dar cand ai tras la foc s-au dus pe Mediterana ori  Somesul Cald obisnuntele racoroase tabieturi.  Cine zicea ca TVul e varianta moderna a focului primitiv? Pai da, acolo se  aduna omul imberb de pe la vanatoarea cu bisturiul. Priveste  in flacara galben-calduta, se hodina si apoi serveste la servetel taurul pe care l-a luat de coarne peste birou.  

Adunarea la foc si priveste. Bizar, e placut!

Am subliniat cu marker gros. Si fara definitii pentru ca langa flacari memoria e alta.  Jung. Arhetipuri. Inconstient colectiv. Parca intra unul in grota  tragand de cap o blonda. (Hello Alifantis, spune-le tu : ai vazut vreodata draga mea pielea ta pe pielea altor animale?) Parca vad un rasta cu doctorat in antropologie; si colegul neamt al lui Zammit incins cu bracinar aduce a celt (de 19 ianuarie ma ciupesc sa aflu calendarul Halloween si zic ca poate masca universitara era doar la deruta in octombrie); Vad o haita. Americanul satul de tara lui perfecta, italianca fara repaus, fara casa, fara traseu prestabilit, evreul ce bantuie( firesc) prin lume, australianul ce se pistruiaza chiar si la luna intre niste fete, cred flower-power mai mult in toale decat pe dedesubt . Sau poate chiar suntem toti hippie. Notez la index, Ayahuasca, transcedental, Nepal, samani, frici, moarte, extaz. De revazut scopul. La pauza mi se promite convingator reteta loco adaptata la sos de iepure fara iepure. Cu asterix pun cateva povesti ciudate (de cautat 3 termeni  baroci si niste adrese mai jos de Calcutta). Socializez ritmat dintr-o sfera de plastic umpluta cu bile, ca o sunatoare pentru copii de carucior. Ascult tobele pe fundal. Sunt cercuri de cate aproape 10 iar prin al meu circula de cateva minute bune pipe ale pacii mai mici, cat un joint. Extrapolez? OK. Miroase a joint sub luna plina cu toata briza cu tot. Zic pas ca la un joc de poker, fiecare sa-si castige runda cum stie. Castiga si cainele. A prins sticla de plastic si zici ca e non-retrieverul si pseudo-al-meu Cort. Alerg bine’nteles dupa el sa-i prind jucaria. Asa e jocul meu, pe dos. Cort stie, vad ca s-a prins si asta. Eu alerg.

 

CE CAUT, DOAMNE ? 

Apa da, foc da, pamant  da, cer da, tobe da, cuvinte da, muzica da. Ce lipsea cand am plecat? Doar atat am uitat.  Arhetip de oaie primordiala,  ce   vede iarba verde pe alte pasuni.   

 

                    
                                        http://www.youtube.com/watch?v=-1BnU470lIQ
                     Plec de aici, din ora de filosofie s-ajung in ora noptii. Aprinde lumina, te rog!