Desacralizare

Aud recent ca autentificarii sinelui i se impun bariere la tot pasul. Intai ca e greu oricum de decis si sustinut pasii  pe coridoarele unei fiintari in scopul autenticitatii. Acum aflu ca de fapt partea cu autoeducarea si vointa  e dealtfel mai simpla decat lupta cu barierele impuse (vai de ce imi lipseste aici surpriza) de amicitia cu societatea.Traim o secventa idiotizanta, cu  urlete narcotizante de gregar ce sufoca cip-ciripul, ne atasam de voie catuse la vise ruginite  si pornim in lanturi invizibile, gata obositi, la tras dupa noi de sfartecate dorinte anoste. Maslow spune ca 90% din noi ne consumam asa. Privesc in jur si-i caut pe restul…unde sunt cei ce se ocupa cu descoperirea autenticului din ei? 90%. Adica mai toti activam pe unul din cele 4 nivele de fiintare ce presupun O LIPSA. O lipsa la nivel fiziologic, o lipsa a curajului (o frica, o nevoie de paza, securitate si usi), un afect ciopartit ce cauta implinire in afara, o lipsa a stimei de sine. Primii se preocupa de obtinerea resurselor. Urmatorii fac pacte, aliante, protejeaza, conduc armate sau schimba yale. Altii se hranesc cu apartinerea si sentimentul de gasca (vrem iubire, prieteni, amici, dusmani, orice  dar grup sa fie). Restul se ocupa cu doveditul, lumii sau siesi, intelegand prin aplauze recuperarea valorii lor pierdute, irelevant cum. Cu decenta, implinirea acestor nevoi e chiar necesara, altfel sinele  tipa de foame si frica sau plange depresiv si mai bine il ascunzi decat sa-l ti-l descoperi  asa.   

Conditia fiintarii pe nivelul autocunoasterii presupune prin urmare  o rezolvare oarecare a lipselor de pe cele 4 planuri inferioare de existenta. Aceeasi circumstanta e abordata diferit in functie de etajul la care locuim preponderent. Sintetizand, daca dau de o bucata de paine in drum spre Valleta, ar fi cam 5 variante…

1.    O mananc, daca mi-e foame.

2.    O pun in punga pentru foamea de mai tarziu, daca maine-ul ma nelinisteste.

3.    Simt acut nevoia sa impartasesc cu altii bucata inedita de cotidian. Dau un telefon, ma ingrijorez cand X intarzie la apel si brusc cred ca sunt singur.

4.     O trimit sub semnatura la o fundatie umanitara si ma interesez de lista celor care mi-au multumit pentru fapta.

 SAU

5.    Ma retrag cu firimiturile albe in palma, le numar, le miros, le zambesc si le privesc in aer, intalnindu-se cu porumbeii chiar inainte sa atinga pamantul aruncate de mana mea.

      

Ce e sacru pentru tine? Cauta un raspuns, e important. Sacru aici transcede  conotatia  religioasa, implica tot ceea ce respecti la absolut, ce ai apara cu preturi mari. Poate fi credinta. O relatie. Natura. Viata. Cunoasterea. Adevarul. Frumosul. Dreptatea. Cu cat mai mult abstract, cu atat esti mai aproape de a inchiria pe termen lung o locuinta la mansarda cu vedere panoramica. Imi place Maslow. Baiat destept. Auzisem aberatiile unor parinti cum ca non-restrictionarea copilului e metoda potrivita. Lipsa barierelor implica desacralizarea. Daca totul e explicit permis, ce e pretios, care e valoarea? Desacralizarea e cea mai mare bariera la suisul spre regasirea de sine, spre viata autentica. Consumismul. Il aprobam cu frenezie desi ne desacralizeaza corpul si ne desacralizeaza copiii asa cum TV-ul le desacralizeaza nevoia de cunoastere. Secolul desacralizarii se deruleaza cu viteza. Un secol-viteza in minus, ce bine ar fi!  Sa plimbam umbrelute in botine sau dupa caz sa mulgem vite si sa ne iubim in sorturi prin paie. Oricum mai autentic decat psihoza paradelor de masti moderne.    

Asteptarile celuilalt deviaza efortul tau de autocunoastere spre zonele lui de interes corespunzator  planurilor pe care traieste si unde i se impune consum mare de energie. Mana ta de ajutor e binevenita si e uneori de-a dreptul imputata. O viata pentru regasirea de sine e aproape discreta si cu siguranta subtila. Faima, succesul, tot ce e ostentativ sunt  mai degraba rezultatul implinirii lipsei de stima de sine. Iar imi aduc aminte de Cornel Marcu si cursul lui de Master NLP unde imi promitea ca ma invata cum se da delete la softurile dupa care actionam habarnam-agiu (a dovedi, a sacrifica, a putea, a suferi, etc etc etc…). Ce mai faci maestre, un snak ceva??? Ce zici se prinde ceva de mine din Maslow cel istet, sau imi spui iarasi ca mai bine stateam acasa ca psihologie se poate face si pe net. Quod erat demonstrandum!