Apr 11, 2011

Pentru ca PORTOCALIA

Proband permeabilitatea perimetrelor peisajului psiho-Pusian (cu peste tot P de la portocalia si Pusa, poreclele-mi).
Probabil ca posibilele preumblari pedaland prin padurile de Pinnocchio ale poeziilor la per tu, personalizate aici pas cu pas si cu pamblici patru ori patru, se primenesc poimaine cu profetii de pastel.

 
Pajisti. Post. Paste. Poteci. Pene si pedale patru, penetrand perspectiva promisa. As putea pere sau prune (ori perje) pitite prin par. As putea punti peste privelisti paralele pariate pe plus. Dar unei plombe putrede pesemne ii prefer a fiu-ul paria. Pesmet prin urmare: plec iar, papadie prin parti.O pojghita se presupune ca proptesc pasoptist. Patrund pulsul penuriei de preturi la paharul de piept.
Papusa portelanata isi plezneste palmele. Un pocnet de pot si, ca puiul pacalit pe o plaja parvenita, paraseste puritan preeria, planuind puzderii de poticniri pentru pescuitul pestisorului proverbial.
In praf si cu purici. Plin de paduchi. Cu platfuss, pasi perfecti printre pietre, patanii de pescarus, popas pe poteci. Putin plans de paj in pofte parasite, periodic pantofi potoliti pe sub paturi cu puf  si picaturi de piane, asa povestea pare mai ploaie de poveste... dar Pleosc! Patinezi iar in pluton, iti piepteni pistruii si PA! Pe picior de plecare ti-e patima pusa prevazator pe pervaz.
Pash-pash, plici-plici prin peisaj pentru patrunderi pixelate in plex. Potrivesti pampersul proaspat, de pus pe plamani, prinzi privirea plutitorilor perplexati, pui pupe pe prispa si pleci papadie precum povesteam.
Te posternezi proscrisului si pictezi pinguini pe un pampas. Din penar iti potrivesti cu o pana plapuma peste potirul cu plangeri. In plosca plina, pastoasa iti primenesti pistilul iar pacea pandeste prin pasta de pix.
Personal privesc pachetele de pareri si de la pupitrul ponosit le pastoresc un priveghi paradisiac. Petrecerea lor prin perifraza puterii e patrunzatoare ca o putoare in portul Pireu. Pustiul-piscot, pus la parama politic pastreaza pitigaiala proprie de papagal parfumat prin pernele pitipoancelor posetate la piscina.
Paisprezece apusuri portocalii purtate ca o posibilitate in prezent, panaceu pertinent pentru predispozitii plumburii. Punem plasturi pe pingele plus un picaj plauzibil in proza. Cu pandantiv de patrunjei, piersici si paducel pansam programele lor de plastic. Si parinte si prichindel plonjam cu parasuta in primar iar plutirea place precum pioletul prapastioasei pante. Postalionul cu paruped potriveste pajura perfectiunii. Pa-pa, plecam (pentru ca pleaca si Erika si am pierdut fara picuri doua laptopuri in patru luni, plec si eu din virtual pret de paisprezece apusuri. Perioada de post. De Paste. De pajisti. De primeniri si purgatoriu). Pentru ca preschimb in Pluto pacostea proptelilor in parveniri posace si preziceri pariziene  poftim " per..me(r)ci...tion". Pentru ca prefer pastrarea in pocal a plangerilor de piesa-pion, pispirel preumblat printre pionierii pamnantului palid. Pentru ca perucile passssie placid ca o prostituata la purtatorul de portofel si pentru ca prefer privighetorile care ploua cu patos din pomi, cu pipeta, pic-pic in pineala poeziei parchetate cu patimi princiare. 
Si in plus, pentru ca portocaliul se paste in poienile Pusei si pentru ca Pusa la piata precupeteste periodic patria pe portocale.
Pentru ca.. toate astea... se pleaca poimaine,  potential pana la Porto.
Un paragraf prost pentru pace, preambalat in promisele putini de pini. Post. Paste. Pajiste. Pelicani, poate. Pamant proaspat pentru party pereche, la patru pedale, in proza sau poezie si fara pic de praf de pusca prin pasi pe poteci. Cu piedici, dar cu pumnul palmat.

P.S. Si, parol, pentru ca portocaliul e preferatul Pusei.
http://www.youtube.com/watch?v=1FtvF4k2QaQ
http://www.youtube.com/watch?v=Ak2CyTJb6a8&NR=1

1 comment:

  1. Eu cred ca un om este ceea ce isi aduce aminte despre sine insusi.” (Nichita Stanescu
    Freedom looks like many choices!!

    http://www.youtube.com/watch?v=fWQ0dZWJZNo

    Potop de-ar fi, de s-ar crăpa cuptorul
    De-ar fi să nu am apă la chiuvetă
    De ar renaste Atlantida în Pacific
    Lasaţi-mă să merg pe bicicletă

    ReplyDelete