Castelul, printesa si calul alb

http://www.youtube.com/watch?v=4_TcHPw5mCk&feature=related

 

 Inovatie. A descoperi o noua lume de idei care sa sustina filosofii politice sobre. Cu antecedente sofiste din Atena antica. PRINTUL. Vom vorbi despre el. Ok, si cel din povestile celebre dar incepem cu cel dintr-o istorie machiavelica mai putin notorie.

                                                  Pentru ca in universul non-dual si perpetuu in echilibru am stabilit ca acolo unde e basm e loc si de prozaic iar daca incerci sa il dezminti pe cel din urma iti pierzi timpul si tot pacalit ramai.

Urgenta acumularilor materiale este naturala si gregara. Cei ce reusesc pachete mari la destinatie sunt laudati, cei cu colete prea mici sunt aratati cu degetul.  Daca achizitionari de tip egoist sunt privite ca naturale, atunci inseamna ca ele se refera la o parte insemnata a esentei noastre, un efort real pentru care se munceste si care se cere satisfacut catre presupusa stare de bine. Cu florentinul renascentist, puterea si cautarea obtinerii ei devin concepte pozitive. Adica, daca ne place Machiavelli, uitam definitiv de Platon care privea la aceasta preocupare ca la absurdul indezirabil deci irational. E o perspectiva oarecum cunoscuta, aceea  din care se justifica deceptia ca sa asiguri scopul. Cel care ar vrea sa faca din bine o profesie va cunoaste inevitabil suferinta traind in randul altora rai. In asta logica e de preferat pentru un print lucrator la statutul de leader sa invete evitarea binelui si sa foloseasca invatatura  aceasta dupa cum imprejurarile o solicita. 

  

http://www.youtube.com/watch?v=cZ7jwuJ1-Xo

http://www.youtube.com/watch?v=AnnPHM8kMJw&feature=related

Printul are alte prioritati decat acelea de a ajuta pe celalat, e zgarcit, categoric inselator si in rest pune pe altul sa faca treaba cea urata ca el sa scape basma curata. In lumea printului cu pricina uneori se sustin cu elocventa economia violentei, adica un fel parsiv de a cunoaste unde e limita dintre agresivitatea utila si cruzime, intre excesiv si demoralizator. Viata printului la castel e o lupta continua intre competitori egoisti iar problema la ordinea zilei lui este, mai degraba decat anularea acestei straduinte, limitarea efectelor ei cumplite. Rezolvarea e moderna. Prerechizita individului egoist cautand manifestarea explicita a scopului sau este aceea de a intra in relatii reciproce in care fiecare are nevoie de putere sau influenta asupra comportamentului celuilalt. In asemenea ecuatii sociale toti sunt egali in egoismul lor si toti sunt liberi sa caute cu aceeasi ardoare puterea. Se ajunge astfel la actiunea pentru un bine in masura in care acesta slujeste interesului privat. Aceia care apar alttruisti sunt actori rationali motivati de dorinta pentru avantajul personal  cu restul comozi, retrasi din sfera responsabilitatii politice.

Elitele si masele practica fiecare propria forma de egoism. Egoismul elitelor e rational si activ. Reprezentatii acestora depind exclusiv de ei insisi si de abilitatile lor. Isi pot folosi simtul comun pentru a-si satisface pasiunile sau pentru a le sublima pe altarul scopului de dincolo de ele. Dar cu siguranta si in mod constient isi aleg singuri scopul si isi manifesta libertatea prin dependenta de ei insisi. Sunt liberi de orice constrangeri metaforice spre indeplinirea obiectivelor. 

Deopotriva egoist e vulgul. Egoismul aici se manifesta prin pulsiuni si ambitii irationale mentite sa satisfaca apetitul cu termen scurt de valabilitate. Masele sunt atat de simple si atat de pregatite sa se supuna necesitatilor prezente incat cel care inseala va gasi intotdeauna pe cei care se lasa simplu inselati. Turma e mereu pregatita sa guste ceea ce romanii numeau paine si circ, se teme de putere si invidiaza elitele de orice fel. Singrul lucru de care ii pasa cu adevarat este siguranta fizica a posesiunilor (in cercul stramt al familiei) si a opiniilor sale. Pe acestea din urma un manipulator instruit corect se va feri sa le deranjeze si chiar le va proteja (exceptie-necesitatea absoluta a interesului personal de a face invers).

http://www.youtube.com/watch?v=-CUVXBWi0Oo&feature=related

D.p.d.v. politic, gloata are vedere scurta, se arata slaba, iresponsabila, apatica si alientata, ii lipseste simtul civic si e incapabila sa isi autoguverneze viata. Prea tampa sa isi foloseasca libertatea corect, traieste in bezna daca lipseste elitistul cu felinarul pe poteca. De aici la despotism se ajunge un-doi. http://www.youtube.com/watch?v=AozHdr5kMu4

Prezenta si amploarea tiraniei unui guvern reflecta balanta dintre elite si mase intr-o societate. Cand un conducator este tiran, masele domina iar elita care gandeste corect e minoritara. Cand elita e formata din multi cetateni, tirania e practic imposibila. Evident, termenul elita se refera aici la o calitate (independenta de numar) care poate fi prezenta intr-o minoritate sau majoritate si care determina forma de guvernare.

Am rasfoit prin Machiavelli si am expus succint ceea ce gasesc ca explicatie extraordinara pentru actualitatea socio-politica romaneasca. Ma opresc aici cu rationamentul. Am incredere in puterea ta de discernamant. Da, asta se intampla de ceva vreme prin lume si pe la noi.

Intre timp, tu ce mai faci, la ce mai visezi cand aparem cu totii pe scena ca un mare conglomerat prost condus?

http://www.youtube.com/watch?v=9GIDenP6LCU

  

Eu exersez, in stil Gandhi pe verticala, a fi schimbarea pe care o vreau in lume. A fost odata ca niciodata. Atunci a venit la mine un Print Altfel luptand pentru Ideon cu o chitara. Intr-o multime compacta ca cele de care tocmai spuneam, m-a luat de mana hotarat si am trecut prin probele de foc. Iti jur, la marele moment al intretaierii de vieti ale noastre exact asa a fost plus un cal alb. Apoi m-am smuls si din castel. Uneori imi vine sa strig peste Ceruri credinta mea: se poate trai cu adevarat elitist ca intr-o poveste cu paduri de aur, de arama, de argint. Se poate intoarce lumea pe dos, sa tii frumusetile ei pe dinauntru si sa scuturi, ca intr-o magie cu bagheta, praf instelat din tine peste mizeria povestilor absurde despre cetati si sfere de influenta.

Vad lumea printr-o lentila princiara care-mi arata subliniatele cu rosu invitatii refuzate la banchetele din balciul desertaciunilor. O singura idee imi place din teoria florentinului: demite legitimitatea leadershipului (ma rog el spune conducator de stat) pe linie ereditara.

                    

Se cauta prin urmare echipa de vaza, doi parteneri de drum. Noi suntem sange albastru acordat in minor dar compus pe griefuri cu gat lung si rezonanta. Alti doi ca noi. Si atunci vor fi ca niciodata patru printi mari, generali de armate interioare, porniti ca  don Quijote sa cucereasca vantul din tinutul ascunselor lumi.

Mai explicit: cautam doua lanterne in spirit pentru experienta curgerii impreuna pe Drumul Matasii. Doi regi care Pot. Care Stiu. Care Vor. Care Aud aceasta chemare. Doi printi de cetate albastra. Coborati de undeva ca in povestea cu printesa, castelul si calul alb. Povestea si chitara aceea chiar exista. In concret, le vom aduce noi atunci, ca acum.Va fi odata ca niciodata. 1001 de nopti cu povesti obligatorii despre seherezade amagitoare, parfum de santal si mirodeniile sufletului prin orientul ce va fi fost mai apropiat putin de princiarii realitatii. http://www.youtube.com/watch?v=sOgzc_zgxY4&feature=related
   

M-a inspirat la aceasta postare: http://bradut-florescu.blogspot.com/2011/03/ambitie-si-putere.html