..si examene pe glob. Ce mai faci? Eu incerc cate un scaun la cap. atat... Sunt aici, pe aproape, privim zilnic spre acelasi cer desi pare o vesnicie intre noi. 
Pe liliac l-am ratat. Pescarusii au pui pe acoperis. Am sa ratez si inflorirea teilor la bulevardul de acasa. O consolez cu cateva tufisuri de leandru aici, roz si alb. Citesc. E soare, umezeala, sesiune, apa turcoaz, nisip, teancuri de carti sub umbrele. E toropeala si parca dor de un alt fel de vacanta. Dar pana acolo mai e. Iti dau intalnire la Berlin. Sa iti spun atunci in practica despre Art of Living si teoretic despre toate filosofiile dintre paginile mele. Abia ma incumet sa promit ca as da de tine pana atunci. E atat de greu de evadat din idee spre virtual. Ca si cand te-ai sustrage din somn la 5 dimineata. O viata printre randuri. Macar putin. Unde e markerul, spuneam? Shhhhhhhhhhhhhhhhhh....liniste, va rog! „Principalul obiectiv al educaţiei nu este să ofere explicaţii, ci să bată la porţile minţii” - TagoreLa pauza, utile, muzica si cate ceva a la Yung.
In pieptul tău se află stelele destinului tău”, îi spune Illo lui Wallenstein (Friedrich Schiller (1759-1825) – Cei doi Piccolomini, actul al II-lea, scena VI), ceea ce ar putea satisface orice astrologie, daca s-ar şti câte ceva despre acest secret al inimii. Însă până de curand era o enigma şi ar fi un curaj să afirm că astăzi situaţia este principial diferită. Învăţătura tribală este sacru-periculoasă. Orice învăţătură ezoterică încearcă sa surprindă fata invizibila a sufletului şi fiecare pretinde pentru sine autoritatea suprema. Aceleaşi trăsături le regăsim amplificate la religiile mondiale dominante. Iniţial ele conţin o cunoaştere provenita din revelaţia secreta şi exprima tainele sufletului în imagini minunate. Templele şi scrierile lor sfinte transmit prin cuvânt şi imagine străvechea învăţătură sfântă, accesibila oricărei credinţe, oricărei priviri sensibile, oricărei minţi exigente. Cu cât imaginea transmisa este mai frumoasa, mai măreaţa, mai cuprinzătoare, cu atât se îndepărtează mai mult de experienţa individuala.
Hm,dar starea ta naturala e sesiunea,,,de examene! E un alt mod al existentei tale si e in firescul cotidian.Si nu te necaji pentru liliac si tei,te poti intreba ca Razvan Ducan “E o dumnezeire în ramuri / şi atunci de ce se spune / că aceşti copaci se împart / în tei şi atei? (Cu gândul la Eminescu).sau „Sunt visat de o minte visătoare, / Am căzut din vis de-a dreptul în picioare, / Sunt trimiterea la care el a ajuns, / Sunt bucuria lui în ascuns. //Sunt evadatul din sine, / Sunt materializarea unor suspine, / Sunt idealul, să-nţeleagă calul, când se bate şaua, / Sunt înălţarea. // Sunt înălţimea secretă, / Sunt asul din manşetă, / Sunt refugiul la greu, / El, de atunci, sunt eu.”http://protectiaconsumatoruluideliteraturacontemporana.wordpress.com/2010/ Si gandeste ca ajungi la cirese! he heeeeeeeeeee,nu s asa frumoase dar sunt tare gustoase si te asteapta sa te sui in copac,Falllllllllllllll
ReplyDeleteRUGÃCIUNE
ReplyDeleteDã-i fetitei mele, Dimineatã,
tãlpi cu care lipãi prin verdeatã,
tril de ciocârlie-ascuns în gusã,
zburda veveritei jucãusa,
lângã usã.
Ciresar, dã-i zmeura cununã,
zâmbet de caisã si cãpsunã,
fã-i calesti din fluturi si rãdvane,
si din crini pantofi si lampioane
diafane.
Pune-i Basm, pe zodie lãstunii,
scuturã-i în vis gãteala lunii,
adu-i Sãnzienele sã-i coase
scrânciob de mãtase-n chiparoase
somnoroase.
Si tu, Cântec, suie-mi-o luminã
pe-o lãcustã linã, cristalinã,
du-mi-o bob de rouã prin glicinã
si din floare-n floare mi-o asazã,
ca o razã .........
PREFATÃ
Mi-am fãcut din viatã cãlimarã
si-am întins în vânãta-i cernealã
trist condei de afinã amarã
si penitã verde de coclealã.
Pentru anii mei de foc si lunã,
pentru grava vietii alãutã,
ca sã cânt mi-am împletit cununã :
otrãvitã stemã de cucutã…
Mi-era mâna veche de sindrilã,
când spre cântec se pleca încet.
Îl dospeam cu degete de-argilã ;
cântecul, burete de otet.
Dar când leagãn leagãnã betealã
si-nfloreste luminitã vie,
inelus, crâmpei de stea, migalã,
pui, sã-l sufli-n vânt, de pãpãdie,
trebuie o mânã iconarã,
degete cu rouã în inele
si condei ceresc de primãvarã,
ca sã scrie lebede si stele.
Vreau un viers : cais si dimineatã,
tãmâios, senin, primãverin,
vis, lãstun si cãrãbus de gheatã,
piersici, harfã, pitulici si crin…
Doamne, fã minunea : dã-mi cununã
ca un zâmbet, mâini de aur pur
si trimite-mi pe un fir de lunã
un plaivaz cu totul de azur.