May 24, 2011

Pana la capat



Mi-am recuperat trecutul. Iar la Constanta iubirea a salvat puiul de pescarus care orbecaia in pod spre lumina, pe plafonul fals. Tot iubirea l-a urcat inapoi pe cer, langa cei care viseaza ca el. Si noi si  pseudo-Jonathanii Livingston hraniti cu macroul de la magazin avem totusi fratie de ideal. In bezna, statea in abruptul grinzii si privea la iesirea spre casa lui albastra. E mic, cu puncte, paseste repede ca orice pistruiat indraznet, are puf in loc de pene dar e destul de mare sa inteleaga sensul privirii corecte, lumea ideilor lui Platon. Laura scrie orasenilor despre stari mistice la marginea Braziliei. In Malta se studiaza etici elementare care spun despre contextul si ratiunea binelui. Hegel avea dreptate, progresam incet pe scara larga. Se munceste in inconstientul colectiv impotriva abatoarelor. Pana la capat. Si  sangele de pe drum e doar ca sa avem cerneala potrivita sa scriem   lumii despre vis. Taiati cai cat mai puteti. Recuperam noi tot, pana la limfa pentru a le spune povestea corecta, oricat de patetic ar suna ea pe limba celor cu frici. Aveti atata frica incat orgoliul puterii voastre va tine in loc de la riscatul pentru simturi. Traiti in ratiune. Noi ramanem in vis. Si silabisim corect fericirea chiar cand strangem din pumni si mangaiem spectrul  a ceea ce voi numiti cu titlu savant a vietui in ratiune. Dupa a fi e punct. Ratiunea e scuza voastra pentru impotenta de a-i gasi Definitia.
              
 
              
      

1 comment:

  1. Conform teoriei lui Alfredo Villodo,avem un suflet compus din patru spaţii, în acelaşi mod în care inima noastra are patru spaţii. In primul spaţiu, depozităm amintirea unei traume care ne-a deturnat de la destinul nostru; în al doilea, ne păstrăm credinţele limitatoare şi contractele sufletului, pe care le-am făcut în momentul pierderii pe care am suferit-o; în al treilea spaţiu, ne recuperăm Graţia Divină şi încrederea care ne vor aduce, din nou, întregimea. In cel de-al patrulea spaţiu, ne amintim chemarea şi misiunea ce reprezintă destinul nostru în această viaţă.Călătoria este făcută cu scopul de a se recupera sufletul pierdut şi de a se găsi destinul.Timpul este ca un râu care curge leneş spre mare, pe suprafaţa căruia cei mai mulţi se mulţumesc să plutească în derivă - dar profund, în adâncurile lui, există un curent care ne duce înapoi către sursa timpului - si înainte, către infinit. ....sau ca sa fie neaos concis,,nu mor caii cand vor cainii,,

    Spor si zbor!

    ReplyDelete